Retorica aniversara

 

           De 3 mai venisem special la Sibiu, cu mari eforturi, pentru aţi da direct un fir de lăcrimioare în schimbul ultimilor tale picături de parfum de nălucă şi femeie; cu spaime, pentru a treia oară, ai pus pe Radu, tensiunea “18” şi sărăţele udate-n bere drept stavilă clipei pe care, deja, o şi regreţi ...

Aseară, jucându-mă cu Andra pe tabletă, am desetat routter-ul şi am rămas fără internet; deci mă grăbesc, pentru Monica, să-i transmit, cu o zi întârziere, urări de sănătate, puţin noroc şi iubire pentru Antonia - mai multă şi mai mare, decât a avut ea de la tine …

Aşa dar uitată, regăsită şi iar pierdută Miki, pe drumul, extrem de scurt, către Sibiu, cimitirul tinereţii noastre, am dat timpul înapoi; după cca. 65 de ani de viaţă, 40 de ani de “serviciu” şi un aproape an de pensie, m-am întrebat retoric: în ce “tren” m-aş mai urca acum ?!?

Trecând prin faţa Continental-Forum, m-am întrebat unde sunt castanii Bulevardului; pe Corso, în sus şi jos, nu am mai auzit cling/clang-ul clopoţelului tramvaiului.

La Pacea era staţia terminusului până unde o conduceam pe Dorina Popa la ieşirea de la ore; apoi, în pas alert şi alergat, căutam să ajung acasă şi mămica mea să nu sesizeze lipsa timpului respectiv.

În curtea de zarzavat a liceului, care cobora în pantă spre Zaharia Boiu, s-a ridicat mândră Politehnică-Mecanică şi Bancă BCR-Ş; îmi amintesc perechile celebre: Akoş Molnar şi fetiţa blondă cu codiţe expatriată cu familia în Israel, Vasi Barbu şi Tatiana cea cu coadă groasă şi clipind extrem de des, Mona Cocora şi atletul şchiop care executa sărituri la gropa de nisip, Tavi Oniga şi gimnasta brunetă care locuia pe 1 Mai deasupra poştei sau Andreia Ghiorghiu – fata dnei directoare adjuncte şi sasul Peter.

În ceea ce mă priveşte, multe au fost “perechile”, cu sincerul amendament că toate erau numai în capul meu şi rare ori Ele-Dânsele ştiau câte ceva …

Revenind la întrebări: ce facultate, ce oraş, ce profesiune ?!? Răspunsul exact nu l-aş putea da decât numai după scurte stagii prin diversele şi feluritele domenii: inginer, scriitor, medic, psiholog, vagabond … să revezi şi să-l asculţi pe Dinică cu „sunt vagabondul vieţii mele”:

 http://www.youtube.com/watch?v=zQYEqqXbOBU&feature=related

Întrebări fundamentale şi răspunsurile mele – provizorii (m-am învăţat să nu mai dau răspunsuri categorice; „adevărul” se modifică de la o clipă la alta, în raport de sentimentul predominant în acel moment !):

§         Ce regret ? ; Multe. În principal multul timp pierdut (cu somnul, cu preocupări neesenţiale, cu plictiseala) şi puţina judecată avută în momentele decisive. Mereu „azi” mă mir cât am fost „ieri“de lipsit de anticipaţie şi viziune de viitor. În ultimul an de profesorat eu încă redactam cursuri pentru discipline dispărute din planurile de învăţământ sau pentru studenţi care nu mai ajungeau pe la Politehnică, în loc să stau cu Andruţa – iubire absolută, fericire cu clipe numărate şi vreme – inevitabil limitată;

§         Ce este cel mai important în viaţă ? ; Sănătatea şi să ai zile de la Cel de sus ! Restul toate sunt neesenţiale; sunt nenumarate exemple de cunoscuţi, rude şi personalităţi care aveau totul şi de toate şi totuşi acum vorbim despre ei la trecut;

§         Care este cea mai mare “iubire” – pentru mama, iubita, partener de viaţă, copil ? ; Fiecare “iubire” este mare, unică, nerepetabilă; ca şi în muzică, nu poţi fi extaziat de o singură melodie. Cea mai “mare” este cea pe care regreţi că ai cunoscut-o; când se stinge, dacă nu o trăiai, durerea despărţirii nu te-ar fi distrus;

§         Profesie ? ; Loc de muncă ? ; Adevărul nu-l poţi simţi şi descoperii decât printr-o experienţă/stagiu într-o postură nelegată/ruptă de BANI. Banul este ochiul „dracului” şi alterează realitatea, deformează sentimentele, perturbă accentuat comportamentul omului/individului;

§         Care este cea mai mare „frică” ? ; Fiecare dintre noi avem o „frică” la suprafaţă sau absconsă, acceptată sau nemărturisită; acum la mine este frica de moarte ! Cam „orice” se poate repara/schimba; la americani se zice că nu scapi de fisc şi moarte !

§         Am fost fericit ? ; În primul rând ce este FERICIREA ? Trecând peste asta, pot spune că cel mult am fost “fericit” la timpul trecut; niciodată la prezent ! Ceva de genul:

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.

Versuri scrise la intrarea în biserica
de la Sadinca, judeţul Sibiu; ahhh - Sibiu, Sibiu …

FORTA SUGESTIEI

Efect placebo – efect nocebo Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei ! Si întrucât mintea subconştientă este cea care controlează corpul nostru şi întreaga viaţă , prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de întâmplări – unele plăcute, altele extrem de neplăcute. Multă lume a auzit de efectul placebo. In cadrul unui experiment medical, ţi se dă un medicament despre care ţi se spune că este foarte eficient – de pildă ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testează medicamentul, aproximativ 50 constată intr-adevăr că au scăpat de durerea de stomac. Dar – surpriză ! Aşa-zisul medicament este de fapt o bobiţă de zahăr acoperită de un înveliş albastru. El nu conţine nimic altceva decât zahăr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari ? Forţa sugestiei. Li s-a spus că se vor face bine, au fost convinşi că se vor face bine şi s-au făcut bine. In fapt, subconştientul lor a fost convins de eficienţa medicamentului şi a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine. Tot ceea ce mintea noastră crede, poate realiza. Mult mai puţini au auzit de efectul nocebo. In cadrul unui experiment similar, ţi se dă o pastilă despre care eşti avertizat că iţi va face rău – de pildă crampe stomacale. De data aceasta, numărul celor ce se plâng de dureri la stomac este insă de 90 ! Evident era aceeaşi pastilă inofensivă de zahăr. Se constată insă că forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive. Lucrul acesta trebuie să ne dea de gândit. Suntem expuşi zilnic, oră de oră, unei adevărate avalanşe de mesaje negative , in primul rând prin presă . Inundaţii, cutremure, avioane prăbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc, bârfe răutăcioase ale colegilor, accidente de maşină etc etc. Aceste mesaje cu puternică valoare emoţională lucrează fără să ne dăm seama asupra subconştientului nostru. Iar rezultatul este că ne merge prost fără să ştim de ce. Suntem deprimaţi, ne pierdem încrederea intr-o viaţă mai bună, ne aşteptăm să ni se întâmple ce e mai rău. Si , de obicei, la ce te aştepţi, aşa se întâmplă. Dăm vina pe ursită, pe guvern , pe socri , pe colegi , fără să observăm că , de fapt răul este in noi. Că l-am lăsat să pătrundă in mintea noastră ori de câte ori a vrut, fără să realizăm că trăim in casă cu un duşman. Gata ! Puneţi piciorul in prag ! Începând de astăzi închideţi uşile pentru aceşti musafiri periculoşi. Evitaţi să mai urmăriţi jurnalele cu ştiri negative. Schimbaţi postul pe altceva. In fond aveţi 25 -30 –40 de canale prin firma de cablu. Urmăriţi emisiunile educative şi cele care să vă refacă starea optimistă: muzică, divertisment, diverse hobby-uri. Evitaţi persoanele negative , cele care permanent se vaietă , critică şi condamnă. Dacă aşa sunt colegii de serviciu sau, mai rău, şeful dumneavoastră, gândiţi-vă foarte serios să vă căutaţi un alt loc de muncă. Altfel , rămânând alături de ei, riscaţi să vă condamnaţi la o viaţă de eşec şi frustrare. Asociaţi-vă cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Dacă vreţi să aveţi o viaţă de succes , trebuie să staţi cât mai mult in preajma unor oameni de succes. Învăţaţi de la ei, gândiţi ca ei, acţionaţi ca ei. Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cărţi motivaţionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete şi CD-uri motivaţionale, participând la cursuri şi seminarii despre succes, urmărind emisiuni radio şi TV cu oameni de succes. Pe scurt , folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa sugestiei negative. Preluaţi controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastră şi folosiţi-le pentru a vă atinge obiectivele. Vă sugerez un mic exerciţiu pe care să-l faceţi zilnic. Timp de două săptămâni: 1)     nu vă mai plângeţi de nimic, nici in sinea dumneavoastră, nici faţă de alţii; 2)     nu mai urmăriţi jurnalele de ştiri la TV; 3)     nu ascultaţi văicărelile celor din preajmă, cereţi-le să schimbe subiectul.          Dacă aveţi răbdarea să faceţi acest exerciţiu, veţi observa că perspectiva asupra vieţii vi se va schimba.

Ultimul discurs

Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010

Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W. Wilson, în 1961 la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense..

Benjamin Harrison Freedman (1890 - mai 1984) a fost un activist american antisemită şi anti-sionist.

Benjamin Harrison Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane.

Benjamin Harrison Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

Au existat şi evrei care au spus adevărul

Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.

Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.

Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.

În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-l iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.

În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”. La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.

Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”. Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.

Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.

Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent !” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.

După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.

Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.

După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”. Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.

Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.

De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.

Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: „Iată, într-adevăr, trădare!”.

A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil nici un chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi.

Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.

Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.

Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.

Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune „Shema’Israel” în loc de „Tatăl Nostru”. Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.

Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.

Şi care a fost rezultatul acestor lucruri ? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.

Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar nici un fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.

Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.

Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.

Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).

Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.

După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!” Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii…

Ce au făcut în această situaţie evreii ? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: „Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”. Era o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.

În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: „Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration”. Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.

Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany. Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleriştii!” sau „Asasinii!” – aşa cum se face uneori în Sud.

Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.

În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.

Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva ?!”. Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul ? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.

Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania. Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.

Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-1 consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.

În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.

În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”.

Aşa cum azi, în America, spunem „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.

Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă ? Nimeni.

Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.

Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.

Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei ? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.

În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-1 faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-1 vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nici o valoare.

Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.

Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor ? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.

INGINERII FINANCIARE AMERICANE sau ESCROCHERIILE SECOLULUI

De ce a fost creat Federal Reserve – FED (Banca centrală a SUA)?

Fragmente din cartea “CREATURA DE LA JEKYLL ISLAND”, de G. Edward Griffin

“Totul incepe cu partea guvernamentala a parteneriatului” spune G. Edward Griffin.

Despre ce parteneriat este vorba ?

“Totul incepe cu Congresul care cheltuieste in nestire. Cheltuieste mult mai multi bani decat primeste inapoi, mult peste venitul sau. Cum poate face asta? 

Pur si simplu asta se intampla. Sa presupunem ca este nevoie de un miliard de dolari, si Congresul trece pe la Trezorerie:

“Vrem un miliard de dolari”. Oficialii Trezoreriei raspund: “Probabil ca glumiti, nu sunt bani aici, ati cheltuit totul demult, tot ce am primit in taxe, ati papat de prin Martie”. Congresul spune: “Asta ne-am gandit si noi, vroiam doar sa verificam daca nu cumva a mai trimis cineva ceva”. Se sfatuiesc si le vine ideea sa imprumute niste bani. Se opresc pe la tipografia Trezoreriei unde nu se tiparesc bani dar setiparesc certificate din acelea impresionante, impopotonate, cu chenare pe margine, cu un vultur desenat in varf si un sigiliu in partea de jos pe care scrie “Obligatiune a Guvernului Statelor Unite” sau “nota” sau “bancnota”, in functie de perioada ramasapana la expirarea ei.

Tiparesc aceste harti care par deosebit de oficiale, iar apoi le ofera sectorului privat; spera ca oamenii vor dori sa imprumute bani guvernului la schimb pentru ele si multidintre ei o fac, sunt chiar nerabdatori sa faca acest lucru. De ce ? Pentru ca li s-aspus de catre agentii lor de investitie ca aceasta este cea mai solida investitie pecare o poti face. Cum asa ? Am auzit cu toti ca aceste imprumuturi sunt garantate de catre “buna credinta si bunul credit al guvernului Statelor Unite”. Oamenii nu prea au idee ce inseamna acest lucru, dar cu siguranta suna bine. As dori sa explic celor careau indoieli intelesul expresiei de mai sus.

“Buna credinta si bunul credit al guvernului Statelor Unite” inseamna ca guvernul promite solemn sa plateasca inapoi acest imprumut plus dobanda, chiar de-ar fi sa confiste in forma de taxe tot ce tu si eu avem. Ne va luat totul daca este necesar sa isi tina cuvantul. Oamenii nu realizeaza ca de fapt in final isi vor primi tot banii lor inapoi, minus un comision special pentru procesare. O multime de bani sunt imprumutati guvernului pe aceasta cale, dar niciodata suficient. Congresul are nevoie de mai mult. Dar nu trebuie sa se ingrijorese.

CUM SE NASTE UN MILIARD ?

Merg mai in josul strazii si se opresc la cladirea Sistemului Federal de Rezerve. Fed-ul îi asteapta, de aceea a fost creat. Pe cand ei intra in cladire, ofiterul Fed-ului deja si-a deschis sertarul. Scoate de acolo un carnet de check-uri si scrie un check catre Trezoreria Statelor Unite in valoare de un miliard de dolari, sau orice alta suma este nevoie. Semneaza check-ul si il da oficialului Trezoreriei. Trebuie sa ne oprim aici pentru un minut si sa punem o dubla intrebare:

De unde a luat Fed-ul miliardul de dolari pe care l-a imprumutat Trezoreriei ? Cine a pus acesti bani in contul Sistemului Federal de Rezerve?

Uimitorul raspuns este ca nu exista niciun ban in contul Sistemului Federal de Rezerve. De fapt, tehnic, nici macar nu exista un cont, exista doar un carnet de check-uri. Atat si nimic mai mult. Acel miliard de dolari “prinde viata” exact in momentul in care ofiterul semneaza check-ul. Acest proces se cheama “monetizarea datoriei”, asta este expresia pe care ti-o arunca infata. Ei doar au scris un check, un mare check de hartie. Daca tu si eu am face asta, am intra in puscarie, dar ei au voie sa o faca pentru ca Congresul asta isi doreste.

HARTII PURTATOARE DE DOBANDA !

De fapt asta este rasplata, aici este beneficiul guvernului in acest parteneriat. Asta este metoda prin care ei au acces la orice suma de bani, la orice ora, fara sa trebuiasca sa vina sa ceara platitorului de taxe, sau sa se justifice fata de el. Altfel, ei ar trebui sa se explice in fata cetateanului, sa va spuna spre exemplu ca va vor ridica taxele cu inca 3000$ anul acesta, si binenteles, daca ar face asta, alegatorii i-ar da afara prin vot destul de repede. Le convine Mecanismul pentru ca este o sursa instantanee de bani, bani pentru care nimeni nu cere explicatii.

Probabil ati observat ca au trecut multi ani de cand Congresul nu-si mai pune problema costurilor, banii nu sunt o problema. Asta pentru ca, indiferent de pret, stiu ca merg in josul strazii la Sistemul Federal de Rezerve si prin lege, ofiteru ltrebuie sa scrie un check gras si sa-l inmaneze lor.

Asta este pe scurt motivul pentru care guvernului ii place Mecanismul–access instantaneu, fara batai de cap, la orice suma de bani fara ca platitorul de taxe sa fie implicat in vreun fel. Dar cum ramane cu partea bancara ? Ei cu ce se aleg ? Aici totul devine foarte interesant. Sa ne intoarcem la check-ul de un miliard de dolari.

DRUMUL MILIARDULUI, DE LA FED SPRE ECONOMIE

Oficialul Trezoreriei depune suma in contul de check-uri al guvernului si dintr-o data computerele incep sa clicaie si arata ca acum guvernul are un depozit de un miliard de dolari, ceea ce inseamna ca poate scrie check-uri in valoare de un miliard de dolari. Incep sa faca asta numaidecat. De dragul analizei noastre, sa urmarim 100 $ din acel miliard, intr-un check pe care ei il scriu si il ofera postasului. Acesta din urma primeste check-ul de 100 $ si nici nu isi imagineaza ca acesti bani nu existau cu doua zile in urma.

Pot fi cheltuiti, nici nu i-ar pasa daca i-ai spune-o. Ii depune in contul lui personal de check-uri. Acum ne aflam in sfarsit in afara Sistemului Federalde Rezerve si a check-ului guvernamental. Ne aflam in sistemul bancar privat. Am ajuns la acea parte a parteneriatului in care este implicat cartelul. Astfel 100 $ au fost depozitati la banca locala, bancherul observa si da fuga la ghiseul unde se fac imprumuturi, deschide fereastra si spune: “Atentiune toata lumea, avem bani de imprumutat, cineva tocmai a depus 100 $”.Toti se bucura la auzul acestei vesti, deoarece acesta este motivul pentru care au venit la banca, sa imprumute bani.

CUM SE INMULTESC MILIARDELE ?

Este de asemenea un semn al sanatatii economice nationale sa fii inglodat in datorii, sa astepti cu nerabdare ca banca sa aiba bani pentru imprumuturi, sa stai la coada pentru ele. L-au auzit cu toti pe bancher si se gandesc ca 100 $ nu este totusi suficient de mult. El le spune sa nu se ingrijoreze ca poate sa le imprumute pana la 900 $ pentru acei 100 $. Cum este oare posibil ? Devine prea complicat de aceea va voi spune in termeni simpli.

Sistemul Federal de Rezerve cere bancilor sa pastreze ca rezerve nu mai mult de 10 % din depozitele pe care le au. Banca pastreaza 10 % din acei 100 $ ca rezerva, adica 10 $, si ii imprumuta primului venit 90$.

Ce face el cu acesti bani ? Vrea sa ii cheltuie deci ii depune in contul sau de check-uri. De fapt, probabil banii ajung direct acolo. Sa presupunem ca ii sunt inmanati si apoi el ii adauga contului sau. Daca ii pune acolo, este si acesta un depozit, nu-i asa ? Numai 100 $ depozit, dar 900 $ in imprumuturi si acel depozit inca este acolo. De unde au aparut cei 900 % ?

Raspunsul este acelasi: nu exista nici un ban. Acestia sunt creati exact in momentul in care imprumutul este facut. Observati diferenta, va rog, este o importanta distinctie. Cand banii sunt creati din nimic pentru guvern, ei sunt cheltuiti de guvern. Pe partea bancara, cand sunt creati iarasi din nimic nu sunt cheltuiti de catre banci, acestea ii imprumuta tie si mie, si noi ii cheltuim.

Observati va rog, de asemenea ca pentru aceste imprumuturi noi trebuie sa le platim dobanda. Ganditi-va la asta pentru un minut. Acesti bani au fost creati pe loc, din nimic si totusi ei colecteaza dobanda, ceea ce inseamna ca ei colecteaza dobanda pe nimic. Ce concept, cum de nu m-am gandit eu la asta inaintea lor ? As vrea sa fi avut un carnet magic din care sa tot scriu check-uri toata ziua, fara nici un ban, doar check-uri, sa vi le imprumut voua iar voi sa fiti suficient de fraieri sa-mi platiti dobanda pe ele.

Asa functioneaza. Acum vedeti si beneficiul cartelului bancar. De aceea este implicat in acest Sistem Federal de Rezerve, pentru a colecta dobanda pe nimic. Procesul nu se opreste aici, din pacate. Are consecinte pentru noi toti. I-am auzit pe unii spunand: “Nu-i asa ca este interesant, tipii astia chiar sunt destepti, cred ca merita sa fie bogati”. Ca si cum noi n-am fi afectati, ei s-au imbogatiti dar noi suntem OK. Ei bine, ei s-au imbogatit bine mersi, dar asta se face pe socoteala noastra, pentru ca de la noi li se transfera bogatia. Cum anume ? …..”

RAUL crizei poate fi intrecut de CRIZA raului ?!?

EUROPA IN CRIZA

Ce stat european a luat cele mai dure măsuri de austeritate ?

Comparaţie între România şi celelalte ţări din Europa

Majoritatea statelor europene au fost nevoite să adopte în ultimii doi ani o serie de măsuri de austeritate prin care să ajusteze cheltuielile din sectorul bugetar. Măsurile anticriză au fost adoptate de Guvernul României în 2010.
Astfel, decizia reducerii salariilor din sectorul public a fost luată în alte opt state în afară de România, respectiv în Cehia, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Portugalia, Slovenia, Spania.
În timp ce cuvântul AUSTERITATE este pe ordinea de zi în statele europene, în România acesta a fost înlocuit de cuvântul PRUDENŢĂ.
Aceste măsuri se referă la îngheţarea sau reducerea salariilor şi a pensiilor, reducerea numărului de bugetari, dar şi a cheltuielilor publice, precum şi creşterea veniturilor la bugetul de stat prin creşterea unor taxe, cum ar fi TVA-ul, sau creşterea accizelor, dar şi impozitarea veniturilor şi a pensiilor.

România

·    Tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale.
·    Reducerea cu 25% şi a drepturilor salariale ale personalului din cadrul Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supravegherea Sistemului de Pensii Private şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Scad cu 25% şi salariile pesonalului clerical şi neclerical.
·    Indemnizaţia de şomaj şi indemnizaţia pentru creşterea copilului au fost diminuate cu 15%.
·    Îngheţarea valorii punctului de pensie în anii 2010 şi 2011.
·    Decizia de scădere cu 15% a pensiilor a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională, ca urmare Guvernul a decis majorarea TVA de la 19% la 24%.
·    Extinderea sferei de aplicare a contribuţiei de asigurări de sănătate de 5,5% la pensiile mai mari de 740 lei/lunar.

In ordinea alfabetica:

Austria

Reducerea unor cheltuieli publice, în 2011:
·    Au fost prevăzute economii în valoare de 1,5 mld. euro.
·    Bugetul pentru sănătate s-a redus cu 125,5 mil. euro în anul 2011 faţă de anul precedent.
·    A fost prevăzută reducerea cheltuielilor cu personalul, a cheltuielilor materiale, a transferurilor şi a alocaţiilor familiale.
Accize:
·    Creşterea accizelor la tutun şi pe combustibili.
Alte taxe:
·    Au fost prevăzute venituri de 1,16 mld. euro provenind din creşterea taxelor.
·    De la 1 ianuarie 2011 a fost introdusă taxarea băncilor. Se estimează că veniturile anuale se vor ridica la 500 mil. euro.
·    În pachetul de măsuri aprobat de Parlament la sfârşitul anului 2010 au mai fost prevăzute: creşterea taxelor la biletele de avion, creşterea impozitării fundaţiilor non-profit de la 12,5% la 25,5%, creşterea impozitării câştigurilor de pe piaţa de capital.

Bulgaria

Creşterea vârstei de pensionare:
·    Vârsta de pensionare creşte cu 4 luni pe an începând cu 1 ianuarie 2012.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    În perioada iulie 2009 - octombrie 2011, numărul posturilor din administraţia publică a fost redus cu 9.464, echivalentul a 13,9% din total.
Reducerea altor cheltuieli publice:
·    Cheltuielile bugetare au fost reduse cu 15% în anul 2009.
·    Numărul portofoliilor ministeriale s-a redus cu 2 posturi până la 1 ianuarie 2010.
·    Economii de 7,4 mil. leva din reducerea subvenţiilor pentru partide în anul 2010.
·    Economii de 900 mil. leva din reducerea cheltuielilor ministerelor şi autorităţilor locale.
·    Prestarea unor servicii guvernamentale de către operatori privaţi.
·    În 2011, au fost prevăzute reduceri de cheltuieli de 584 mil. $ provenind din reducerea fondurilor alocate ministerelor.
Creşterea altor taxe şi impozite:
·    În 2010, s-a operat suprataxarea luxului şi a jocurilor de noroc.
·    Vânzarea participaţiilor minoritare ale statului în diverse întreprinderi.
·    Vânzarea a 50 mil. tone certificate de emisii CO2.
·    Dublarea impozitelor anuale pentru imobilele cu valori de peste 150.000 euro şi pentru autoturismele mai scumpe de 35.000 euro.

Cehia

Îngheţarea salariilor:
·    În 2012, salariile din sectorul public sunt îngheţate în perioada 2011-2013, cu excepţia cadrelor didactice din învăţământ, unde sunt prevăzute creşteri.
Reducerea salariilor:
·    Salariile demnitarilor (guvernatori, parlamentari, membri ai Guvernului, Preşedinte), judecătorilor şi procurorilor au fost reduse cu 5% în 2011.
·    În unele sectoare s-au aplicat reduceri de 10% ale salariilor.
Creşterea vârstei de pensionare:
·    În 2008 (cu aplicare din octombrie 2011): Creşterea vârstei de pensionare la 65 ani.
·    În 2011, Camera Deputaţilor a amendat Legea Pensiilor, astfel încât vârsta de pensionare va creşte gradual până la 73 ani pentru persoanele născute în 2012.
Reducerea altor cheltuieli publice:
·    În 2008 s-au redus unele beneficii sociale: neplata primelor 3 zile de concediu medical, plata unei taxe de 30 Czk pentru fiecare consultaţie medicală sau prescriere de medicamente şi 60 Czk pentru fiecare zi de spitalizare.
·    În 2011 au fost reduceri importante de cheltuieli în domeniul asistenţei sociale.
·    Statul va plăti concediile medicale doar începând din a 22-a zi de boală, şi nu din a 15-a, aşa cum era până acum. Angajatorii vor continua să plătească prestaţiile o săptămână în plus.
·    Alocaţiile pentru naşterea copilului vor fi plătite doar pentru primul copil născut şi pentru familiile al căror venit nu depăşeşte de 2,4 ori nivelul de subzistenţă. Se vor face economii de până la 1,3 mld. coroane.
·    Persoanele înregistrate la o agenţie de ocupare a forţei de muncă nu vor putea lucra şi primi indemnizaţie în acelaşi timp, aşa cum era permis în unele cazuri până acum. Se aşteaptă ca economiile să se ridice la 820 mil. coroane.
·    Persoanele care renunţă la locul de muncă la cererea lor sau cu acordul angajatorului vor avea dreptul la o indemnizaţie de şomaj mai mică, de 45% din venitul lor lunar net.
·    Cel mai redus nivel al subvenţiilor pentru îngrijirea unei persoane apropiate va fi diminuat de la 2.000 la 800 coroane lunar, economiile ridicându-se la 1,53 mld. coroane.
·    Se reduc sumele prevăzute pentru scutirile fiscale şi se elimină anumite scutiri fiscale.
·    Suma prevăzută pentru scutirile fiscale se reduce cu 1.200 coroane în anul 2011, pentru a acoperi pierderile cauzate de inundaţii. Măsura se aplică doar în anul 2011.
·    Se elimină scutirile fiscale acordate angajatorilor pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi - companiile în care persoanele cu dizabilităţi angajate reprezintă mai mult de jumătate din întregul personal nu vor mai beneficia de scutiri fiscale.
·    Se reduc subvenţiile acordate.
·    Se introduce impozitarea subvenţiilor acordate deputaţilor.
·    Se reduc cu 5% în 2011 şi cu 10% în 2012 subvenţiile acordate de stat partidelor şi mişcărilor politice.
·    Subvenţiile acordate preşedintelui vor fi impozitate. Acelaşi lucru se aplică la subvenţiile pentru chirie şi la alte subvenţii financiare acordate foştilor preşedinţi.
·    Reducerea subvenţiilor statului pentru construirea de locuinţe, prin impozitarea acestor subvenţii cu 15%.
Impozitarea pensiilor:
·    De la 1 ianuarie 2011, s-a introdus impozitarea pensiilor în cazul pensionarilor care cumulează pensia şi alte venituri (cum ar fi salarii, venituri din afaceri, închirieri) şi depăşesc astfel limita de 840.000 coroane anual (aprox. 34.000 euro).
·    Taxarea indemnizaţiei anuale acordate militarilor cu 15%.
Creştere TVA:
·    Creşterea nivelului cotei reduse de TVA (aplicată alimentelor şi unor medicamente) de la 5% la 9%, în 2008.
·    Majorarea ambelor cote de TVA, de la 19% la 20%, respectiv de la 9% la 10%, de la 1 ianuarie 2010.
·    Cota redusă de TVA a fost majorată de la 10% la 14%, începând cu 1 ianuarie 2012.
Accize:
·    În 2010: majorarea accizei la combustibili cu o coroană pe litru. Majorarea accizei la tutun cu 2,5 Czk pe pachet. Majorarea accizei la băuturi alcoolice de la 26 500 Czk la 28 500 Czk / hl etanol. Majorarea accizei la bere cu 1 Czk pe litru.
Alte taxe:
·    În 2010: impozitarea compensaţiilor acordate demnitarilor pentru transport, cazare, secretariat.
·    Majorarea plafonului de asigurări sociale la firme şi angajaţi.
·    În domeniul impozitului pe venit, a fost anulată scutirea de impozit asupra compensaţiilor.
·    De la 1 ianuarie 2010, impozitul pe proprietate s-a dublat pentru majoritatea clădirilor sau terenurilor.
·    În 2011 a fost majorată taxa care se plăteşte pentru o zi de spitalizare, de la 60 la 100 Czk (aprox. 4 euro). De asemenea, medicamentele mai ieftine de 50 Czk (2 euro) au fost eliminate din lista medicamentelor compensate, iar taxa de 30 Czk se va aplica întregii reţete şi nu fiecărui medicament prescris, cum se proceda până acum. Noile prevederi au intrat în vigoare începând de la 1 august 2011.
·    În 2012: Majorarea amenzilor pentru utilizarea muncii la "negru" de către companii de la 10.000 euro 400.000 euro.

Estonia

Reducerea salariilor:
·    În 2009, guvernul estonian a redus salariile bugetarilor cu 8% şi cu 4% în cazul profesorilor.
Îngheţarea pensiilor:
·    În 2009 au fost îngheţate pensiile.
Creşterea TVA:
·    În 2009, TVA-ul a fost majorat de la 18% la 20%.
Accize:
·    Tot în 2009 au crescut accizele la combustibili, alcool, electricitate.
Alte taxe:
·    În 2009, a fost majorată contribuţia companiilor de stat la bugetul de stat.

Franţa

Creşterea vârstei de pensionare:
·    În 2011, vârsta legală de pensionare a fost majorată de la 60 la 62 ani, iar pentru pensia publică cu stagiu complet de cotizare, vârsta de pensionare a crescut de la 65 la 67 ani. Creşte perioada de cotizaţie de la 40 ani la 41,5 ani pentru salariaţii născuţi în 1955.
·    În 2012 va fi accelarată reforma pensiilor prin reducerea perioadei de tranziţie până la intrarea în vigoare a vârstei legale de pensionare de 62 ani, de la 2018 la 2017.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    Reducerea personalului operatorilor de stat (agenţii) cu 1,5% în fiecare an.
·    Continuarea reducerii personalului bugetar prin neînlocuirea unui funcţionar din doi care ies la pensie.
Reducerea altor cheltuieli publice:
·    În 2010: reducerea cheltuielor de funcţionare şi intervenţie.
·    Stabilizarea transferurilor din bugetul de stat către bugetele locale şi îngheţarea cheltuielilor din bugetul de stat timp de 3 ani.
·    Limitarea majorării cheltuielilor pentru asigurări de sănătate la 3% faţă de anul 2009.
·    Reducerea cu 10% a cheltuielilor de funcţionare ale statului şi ale operatorilor de stat (agenţii) în perioada 2011-2013, din care 5% în 2011.
·    Reducerea cheltuielilor de intervenţie ale statului cu 10% până în 2013.
·    Pentru 2012 s-a prevăzut reducerea bugetului pentru sistemul social şi medical.
Impozitarea veniturilor:
·    În 2011, pe lângă baza fixă de impozitare, veniturile care depăşesc suma de 250.000 euro sunt impozitate cu 3%, iar cele care depăşesc 500.000 euro cu 4%.
·    Prelevările pentru venituri din capital (economii, asigurări de viaţă, acţiuni, venituri funciare) se majorează la 13,5% (faţă de 12,3%), în 2012.
·    Impozitul pe dividende se majorează la 21% (faţă de 19%).
·    Impozitul pe dobânzi se majorează la 24% (faţă de 19%).
·    Impozitul pe societate (firmele care au o cifră de afaceri mai mare de 250 mil. euro) se majorează cu 5%.
Creşterea TVA:
·    2011: aplicarea unei taxe normale de TVA de 19,6%, în locul celei reduse de 5,5%, la intrarea în parcurile tematice ale căror venituri anuale ating aprox. 90 mil. euro.
·    2012: majorarea TVA de la 5,5% la 7% pentru un număr ridicat de produse. Principalele activităţi afectate: renovarea locuinţei, servicii de cazare, tarifele restaurantelor, bilete la spectacole, transportul în comun, etc.
Creşterea accizelor:
·    Creşterea preţului la ţigări cu 6% în 2011.
·    Creşterea fiscalităţii şi a prelevărilor sociale asupra băuturilor cu grad ridicat de alcool.
·    Instituirea unei accize specifice asupra băuturilor cu conţinut ridicat de zahăr.
Alte taxe:
În 2011:
·    Limitarea posibilităţii de reportare a deficitelor de către întreprinderi.
·    Creşterea de la 5% la 10% a cotei - părţi pentru cheltuieli, aplicată plus-valorilor pe termen lung asupra titlurilor de participaţie.
·    Prelevările sociale asupra veniturilor din capital vor creşte de la 12,32% la 13,5%.
·    Reducerea cu 10% a nişelor fiscale - suprimarea reducerii derogatorii de 10% pe an pentru perioada de deţinere a plus-valorilor mobiliare (locuinţa principal rămâne exonerată) şi luarea în calcul a inflaţiei reale.
·    Suprimarea exonerării parţiale de taxe speciale asupra convenţiilor de asigurări pentru contractele solidare şi responsabile.
·    Suprimarea reducerii de 30% asupra beneficiilor impozabile înregistrate în Departamentele de Peste Mări (DOM).
·    Creşterea impozitului forfetar social de la 6% la 8% pentru veniturile exonerate de la cotizaţii sociale.
·    Eliminarea regimului social special din sectoarele de electricitate şi gaze şi alinierea cotizaţiilor la regimul general.
·    Armonizarea bazei de impozitare în sectorul financiar pentru contribuţiile sociale de solidaritate.
·    Suprimarea reducerilor derogatorii în materie de contribuţie socială generalizată, a reducerii pentru cheltuieli profesionale pentru venituri care nu sunt de natura salariilor si reducerea baremului forfetar pentru cheltuieli profesionale, de la 3% la 2%.
·    Revizuirea baremului de taxare a autoturismelor deţinute de societăţi, în concordanţă cu cerinţele de mediu.

Germania

Creşterea vârstei de pensionare:
·    A crescut vârsta de pensionare de la 65 la 67 ani începând cu 1 ianuarie 2012.
Reducerea unor cheltuieli publice, 2011:
·    Reducerea cheltuielilor administraţiei publice.
·    Reducerea subvenţiilor.
·    Reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
·    Prestaţiile sociale sunt diminuate pentru şomerii pe termen lung.
·    Bugetul pentru apărare va fi redus cu 8,3 mld. euro până la sfârşitul anului 2014. Forţele armate germane vor fi restructurate.
Alte taxe, 2011:
·    S-au impus taxe noi asupra energiei produse în sectorul nuclear şi asupra traficului aerian. Se previzionează venituri de 940 mil. euro pe an din taxele asupra traficului aerian.
·    Contribuţiile la asigurările de şomaj şi de sănătate au fost majorate cu 0,2 p.p., respectiv 0,6 p.p.

Grecia

Îngheţarea salariilor:
·    Salariile din sectorul public au fost îngheţate începând cu 1 iulie 2011, până la introducerea unei legi a salarizării unice în sectorul bugetar.
Reducerea salariilor:
·    Înlocuirea celui de-al 13-lea şi al 14-lea salariu din sectorul public cu prime de 250 euro (prime de Paşti şi de vacanţă), respectiv 500 euro (prime de Crăciun), acordate numai angajaţilor cu salarii mai mici de 3.000 euro pe lună, în 2010.
·    Reducerea, în mai multe etape, cu 12% şi 8% a sporurilor funcţionarilor publici, incluzându-i aici şi pe angajaţii din companiile de stat.
·    În 2011: Diminuarea cu 15% a fondului de salarii al instituţiilor bugetare şi reducerea cheltuielilor cu salariile cu 30% în cazul companiilor de stat.
·    Reducerea cu 50% a diferitelor sporuri, reducerea remuneraţiei pentru participarea în comisii şi introducerea grilei unice de salarizare în sistemul public.
·    Neacordarea pentru o lună, a salariilor Preşedintelui, membrilor executivului, parlamentarilor, şefilor de regiuni, primarilor şi secretarilor generali din ministere.
·    În 2012, se află în dezbatere eliminarea obligaţiei angajatorilor de a plăti al 13-lea şi al 14-lea salariu angajaţilor din sectorul privat.
Îngheţarea pensiilor:
·    Conform bugetului pe anul 2011, pensiile sunt îngheţate, măsura aplicându-se şi în perioada 2012-2015.
Reducerea pensiilor:
·    Înlocuirea celei de-a 13-a şi a 14-a pensii cu prime de 200 euro de Paşti şi vacantă, respectiv cu prime de 400 euro de Crăciun. Acestea se acordă numai pensionarilor cu pensii mai mici de 2.500 euro pe lună, în 2010.
·    Limitarea pensiei la nivelul maxim de 2.523 euro (faţă de 2.773 euro) şi a pensiilor cumulate la 3.290 euro (comparativ cu 3.620 euro anterior), în 2011.
Creşterea vârstei de pensionare:
·    Vârsta de pensionare va fi majorată la 65 de ani, fiind nevoie de 40 de ani în câmpul muncii pentru a primi pensia integral, iar aceasta va fi calculată în funcţie de contribuţiile de-a lungul vieţii, începând cu 2011.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    Diminuarea personalului din sectorul public cu 25% (150.000 funcţionari). Sunt vizaţi angajaţii pe perioadă determinată, care vor părăsi sistemul până în anul 2015.
·    Reducerea numărului de angajaţi pe bază de contract cu 50% în 2011 şi cu 10% în fiecare din anii următori.
·    Doar unul din zece funcţionari publici care se pensionează în anul 2011 va fi înlocuit şi doar unul din cinci în anii următori.
·    Închiderea sau fuziunea a 1.976 şcoli a generat o reducere cu 2.000 posturi în domeniul educaţiei.
Reducerea altor cheltuieli publice, 2011:
·    Reducerea cheltuielilor din domeniul sănătăţii cu 310 mil. euro în anul 2011 prin raţionalizarea prescripţiilor medicale şi prin utilizarea unor medicamente mai ieftine. Au loc fuzionări la nivelul spitalelor: 10 din 133 spitale au fuzionat.
·    Cheltuielile cu educaţia vor fi reduse prin închiderea sau fuziunea a 1 976 de şcoli.
·    Reducerea cheltuielilor din domeniul asistenţei sociale cu 1,09 mld. euro în anul 2011.
·    Reducerea investiţiilor publice cu 850 mil. euro şi a subvenţiilor cu 500 mil. euro în anul 2011.
·    Scăderea cu 7% a cheltuielilor la nivelul tuturor instituţiilor de stat şi generalizarea sistemului electronic de achiziţii.
·    Se au în vedere: închiderea 40 agenţii guvernamentale mici, comasarea altor 25 agenţii din aceeaşi categorie, comasarea sau restructurarea a 11 agenţii mari.
·    Se revizuiesc categoriile de handicap şi modul de acordare a pensiilor de handicap.
Impozitarea veniturilor:
·    În 2010, creşterea impozitării veniturilor persoanelor fizice pentru pragurile superioare de impozitare: 45% pentru venituri de peste 100.000 euro.
·    În 2011 a fost introdusă "taxa de solidaritate" între 1% şi 4% din salariile cu niveluri ridicate. Taxa va fi de 5% în cazul miniştrilor, parlamentarilor şi a altor categorii de funcţionari publici cu venituri importante.
Impozitarea pensiilor:
·    În 2010, S-a introdus o taxă de solidaritate asupra tuturor pensiilor de peste 1.400 euro.
Creşterea TVA:
·    În 2010 a crescut cota standard de TVA de la 19% la 23%, iar cotele reduse de TVA la 5,5%, respectiv la 11%.
·    De la 1 ianuarie 2011, cotele reduse de TVA au crescut de la 5,5% la 6,5% şi, respectiv, de la 11% la 13%. De la 1 septembrie 2011, cota TVA în sectorul alimentar s-a majorat de la 13% la 23%.
Accize, 2010:
·    Au fost majorate accizele la energia electrică, cu excepţia celei produse din energie regenerabilă.
·    Accizele la combustibili, tutun şi alcool s-au majorat în două etape, cu 20% şi ulterior cu 10%.
Alte taxe:
În 2010:
·    Creşterea taxelor la 2% pe proprietăţile cu valori mai mari de 5 mil. euro, timp de 3 ani.
·    Introducerea a 4 rate progresive de impozitare, comparativ cu 2 anterior, în cazul moştenirilor şi cadourilor.
·    Eliminarea unor categorii de scutiri fiscale.
·    Extinderea bazei de impozitare, prin includerea unor noi categorii sociale şi profesionale.
În 2011:
·    Taxe pe lux privind piscinele, iahturile şi autovehiculele de capacitate mare.
·    Diminuarea pragul de scutire de la plata impozitului pe venit de la 12.000 la 5.000 euro.
·    Impozit imobiliar special pentru proprietarii cu bunuri în valoare de peste 200 000 de euro.
·    Se elimină diverse scutiri de taxe.
·    Se previzionează venituri de 50 mld. euro provenind din privatizarea companiilor de stat până în anul 2015.
·    În anul 2011, guvernul de la Atena vizează vânzarea monopolului asupra jocurilor şi loteriilor (OPAP), a Hellenic Postbank, a companiei de utilităţi Salonic Water, şi a societăţilor de administrare a porturilor din Pireu şi Salonic.
·    În luna septembrie 2011, a fost introdusă o taxă suplimentară pe suprafeţele construite, între 0,5 euro/mp şi 10 euro/mp construit. Măsura se aplică în 2011 şi 2012.

Italia

Îngheţarea salariilor:
·    Au fost îngheţate salariile în perioada 2011 - 2013.
Îngheţarea pensiilor:
·    Pensiile mai mari decât triplul pensiei minime (aprox. 1.402 euro) sunt îngheţate în 2012 şi 2013.
Creşterea vârstei de pensionare:
·    Creşterea graduală a vârstei de pensionare şi egalizarea condiţiilor de pensionare pentru toate categoriile de lucrători, atât femei, cât şi bărbaţi, începând cu 2012. Se estimează că în anul 2018 vârsta de pensionare va fi de 66 ani şi 7 luni.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
În 2011:
·    Desfiinţarea entităţilor publice cu o organigramă cuprinzând mai puţin de 70 angajaţi (sunt excluse autorităţile portuare, ordinele profesionale, federaţiile sportive, structurile de administrare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale).
·    Reducerea numărul angajaţilor din Consiliul Naţional pentru Economie şi Muncă de la 121 la 70.
În 2012:
·    Limitarea angajărilor în sectorul public.
·    Desfiinţarea şi reorganizarea unor instituţii publice.
Reducerea altor cheltuieli publice:
În 2011:
·    Drept consecinţă a neînnoirii contractelor colective de muncă, bugetul Casei Naţionale de Sănătate a fost diminuat cu 418 mil. euro în anul 2011.
·    Reduceri de cheltuieli la nivelul fiecărui minister.
·    Reducerea beneficiilor acordate unor titulari de funcţii politice şi şefi de instituţii publice: reducerea numărului şi costurilor maşinilor oficiale, a zborurilor oficiale, reducerea rambursărilor cheltuielilor electorale pentru partidele politice. Beneficiile acordate nu trebuie să depăşească media ponderată în PIB a beneficiilor analoage aplicate în principalele 6 state din zona Euro.
·    Desfiinţarea şi reorganizarea unor entităţi publice.
·    Se are în vedere simplificarea structurilor de guvernare la nivel central şi local pentru diminuarea costurilor. Guvernul a propus un proiect de lege constituţională de abolire a Provinciilor, ca entităţi locale ale statului.
·    Parlamentul a aprobat reducerea indemnizaţiilor pentru membrii Parlamentului, ai Guvernului şi ai Magistraturii, cu 10% pentru indemnizaţiile de peste 90 000 euro şi cu 20% pentru cele de peste 150 000 euro. Măsura se aplică până în anul 2013 la sumele care depăşesc pragul stabilit.
·    Primăriile cu până la 1.000 locuitori sunt obligate să exercite în formă asociată toate funcţiile administrative şi serviciile publice. Se limitează numărul de consilieri.
În 2012:
·    Desfiinţarea unor instituţii şi organisme. Reorganizarea unor instituţii publice.
·    Reducerea costurilor de funcţionare.
·    Reducerea cheltuielilor autorităţilor locale.
·    Desfiinţarea Provinciilor, ca entităţi publice locale.
·    Introducerea unui mechanism de "spending review" la nivelul ministerelor pentru definirea costurilor standard ale instituţiilor din administraţia centrală.
Impozitarea veniturilor, 2011:
·    Impozitarea cu 5% a părţii din veniturile angajaţilor din sectorul public care depăşeşte 90.000 euro anual şi cu 10% pentru partea din venit care depăşeşte 150.000 euro anual. Măsura se aplică în perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2013.
·    Parlamentul a aprobat introducerea unei contribuţii de solidaritate de 3% asupra părţii din venit care depăşeşte pragul de 300.000 euro pe an.
Impozitarea pensiilor:
·    Impozitarea cu 5% în cazul părţii din pensie ce depăşeşte 90.000 euro anual, 10% pentru partea care depăşeşte 150.000 euro anual şi 15% pentru partea din pensie ce depăşeşte 200.000 euro, din 2011.
Creşterea TVA:
·    În 2011, TVA-ul a crescut de la 20% la 21%.
Creşterea accizelor, 2012:
·    Au fost majorate accizele la carburanţi: benzină (704,20 euro la 1000 litri), diesel (593,20 euro la 1000 litri), gaz din petrol lichefiat (267,77 euro la 1000 litri).
Alte taxe:
În 2011:
·    Suprataxă pe maşinile de lux: 10 euro pentru fiecare Kw care depăşeşte 225 Kw.
·    Cresc taxele asupra "stock option" şi a bonus-urilor, cu o cotă adiţională de impozitare de 10%.
·    Creşte impozitul regional asupra profiturilor din activităţile productive: de la 3,9% la 4,65% pentru bănci şi societăţi financiare şi de la 3,9% la 5,9% pentru societăţi de asigurări.
·    Companiile energetice vor continua să plătească "Robin Hood Tax" pentru încă 3 ani. Sfera de aplicare a taxei se lărgeşte, pentru a cuprinde toţi producătorii de energie regenerabilă, societăţile de transport a energiei electrice şi gazului natural.
·    Este majorată taxa asupra veniturilor financiare (cu excepţia titlurilor de stat), de la 12,5% la 20%.
·    Amnistie fiscală asupra sumelor datorate statului şi neplătite de contribuabili, de până la 20.000 euro.
·    De exemplu, pentru datorii fiscale de până la 2 000 euro, contribuabilii îşi vor putea stinge obligaţiile la fisc plătind 150 euro.
În 2012
·    Creşterea cotei de cotizare la sistemul de asigurări sociale cu 1,3% în 2012 pentru lucrătorii autonomi (meşteşugari, comercianţii şi cultivatorii direcţi din agricultură).
·    Majorarea taxei "Robin Hood" plătite de companiile energetice de la 6,5% la 10,5%.
·    Pentru combaterea evaziunii fiscale este prevăzută limitarea tranzacţiilor şi plăţilor cu numerar la 1.000 euro.

Letonia

Îngheţarea salariilor:
·    Salariile sunt îngheţate în anul 2012.
Reducerea salariilor:
·    În 2010, salariile au fost diminuate cu 15% până la revenirea economică.
Îngheţarea pensiilor:
·    Pensiile sunt îngheţate în perioada 2011-2013.
Reducerea pensiilor:
·    În 2010, pensiile au fost diminuate cu 5%.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    În perioada 2008 - primul trimestru din anul 2011, numărul angajaţilor din sectorul public a fost redus constant. Reducerile au fost de 23% în cazul angajaţilor din instituţiile finanţate de la bugetul de stat, şi de 15% în cazul instituţiilor cu finanţare din bugetele locale (în primul trimestru din anul 2011 faţă de acelaşi trimestru din anul 2008).
Reducerea altor cheltuieli publice, 2011:
·    Pe partea de cheltuieli au fost eliminate / revizuite anumite subvenţii şi prestaţii sociale.
·    S-au redus sumele alocate pentru sănătate, programe sociale si aparare.
·    S-au redus subvenţiile din educaţie şi sumele alocate pentru acoperirea pierderilor suportate de furnizorii de servicii feroviare.
Creşterea TVA:
·    De la 1 ianuarie 2011, cota standard de TVA a fost majorată de la 21% la 22%, iar cea redusă de la 10% la 12%.
Accize:
·    În 2011, au fost majorate accizele şi au fost revizuite şi reduse categoriile de produse eligibile pentru scutiri fiscale.
Alte taxe, 2011:
·    Începând cu 1 ianuarie 2011, contribuţiile sociale plătite de angajaţi au crescut de la 9% la 11%, pentru angajaţii cu asigurare completă.
·    A fost introdusă o taxă pe stabilitate financiară, iar instituţiile de creditare non-bancare sunt taxate.
·    Au fost dublate taxele imobiliare.
·    Taxele asupra jocurilor de noroc şi loteriilor au fost majorate în anul 2011.

Marea Britanie

Îngheţarea salariilor:
·    Salariile sunt îngheţate în sectorul public în anul 2012, cu excepţia celor foarte mici.
Creşterea vârstei de pensionare:
·    Conform noii legi a pensiilor, promulgată la 3 noiembrie 2011, vârsta de pensionare creşte progresiv la 66 de ani până în 2020, atât în sectorul public cât şi în cel privat, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    490.000 angajaţi vor părăsi sectorul public până în anul 2015.
Reducerea altor cheltuieli publice, 2011:
·    Cheltuielile administrative ale Guvernului se vor reduce cu 34% până în 2014-2015.
·    Nu se fac recrutări în sectorul public în viitorul apropiat.
·    În perioada 2011-2012, pragul de venit pentru obţinerea de credite fiscale a fost redus de la 25.000 Lire la 10.000 Lire şi la 5.000 Lire în perioada 2013-2014.
·    Alocaţiile pentru copii sunt îngheţate timp de 3 ani, începând din 2011.
·    Subvenţiile pentru plata chiriei vor fi limitate in cazul familiilor cu venituri mici la maximum 400 lire.
·    Începand cu anul 2011, prestaţiile sociale, creditele fiscale şi pensiile de stat vor fi indexate cu indicele preţurilor de consum (economie la bugetul de stat în valoare de 10,6 mld. Lire până în 2015).
·    Şomerii care refuză un loc de muncă fără motive întemeiate îşi pot pierde indemnizaţia oferită pentru căutarea unui loc de muncă (jobseekers allowance).
Creşterea TVA:
·    Începând cu ianuarie 2011, cota standard de TVA crescut de la 17,5% la 20%.
Alte taxe:
·    La 1 ianuarie 2011 a fost introdusă taxarea băncilor (sunt taxate datoriile pe termen mediu şi lung).
·    Taxa asupra băncilor s-a majorat la 0,088 %, începând cu 1 ianuarie 2012. Taxa va aduce circa 2,5 mld. lire anual la bugetul de stat.

Olanda

Reducerea unor cheltuieli publice:
În 2011, economii bugetare de 3,12 mld. euro, conform bugetului pe anul 2011, provenind în principal din:
·    Costurile pentru cursurile de integrare ale imigranţilor (cca. 510 milioane euro);
·    Plafonarea salariilor bugetarilor (cca.1 miliard de euro); în învăţământ salariile vor fi majorate numai în marja ratei de inflaţie;
·    Diminuarea alocărilor pentru inovare cu cca. 700 de milioane de euro prin filtrarea riguroasă a proiectelor finanţate;
·    Diminuarea subvenţiilor pentru tratamentele contraceptive (la persoane de peste 21 ani), pentru tratamentele dentare (la persoane de peste 18 ani), pentru dispozitive medicale ortopedice şi pentru schemele de ajutorare pentru pesoanele cu handicap (120 de milioane de euro);
·    Diminuarea subvenţiilor acordate îngrijirii copiilor (cca. 440 de milioane euro până în 2015);
·    Reducerea numarului de miniştri (de la 16 la 12) şi de ministere (ministerul economiei a fuzionat cu cel al agriculturii). În prezent există un proiect de lege privind reducerea numărului de deputaţi de la 150 la 100 şi a numărului de senatori de la 75 la 50.
·    S-au aplicat măsuri de restructurare în domeniul apărării şi sănătăţii. Se reevaluează dosarele celor 1,2 mil. olandezi beneficiari ai unor forme de ajutoare sociale.
În 2012:
·    Bugetul pentru anul 2012 prevede economii de 5,8 mld. euro.
·    Reducerea numărului de servicii din pachetul de bază pentru asigurarea de sănătate.
·    Contribuţia la asigurarea de sănătate creşte cu circa 60 de euro/an.
Alte taxe:
·    În 2012, taxele locale şi de proprietate la nivelul municipalităţilor cresc în medie cu 2,3% faţă de anul 2011, respectiv cu 15 euro mai mult.

Polonia

Îngheţarea salariilor:
·    În anul 2011, salariile au fost îngheţate în sectorul public, cu excepţia învăţământului.
Creşterea vârstei de pensionare, 2011:
·    Creşte gradual vârsta de pensionare până la 67 ani, începând cu anul 2013.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    Reducerea cu 10% a personalul din sectorul public în anul 2011.
Reducerea altor cheltuieli publice, 2011:
·    A fost introdusă o regulă de disciplină bugetară, care limitează la 1% creşterile la fiecare capitol de cheltuieli bugetare.
·    Se reduc ajutoarele pentru înmormantare.
Impozitarea veniturilor:
·    Introducerea impozitului pe veniturile fermierilor, din 2012.
Creşterea TVA:
·    Cota standard de TVA a fost majorată temporar de la 22% la 23%, iar cotele reduse de la 4% la 5%, respectiv de la 7% la 8%. Măsura se aplică în perioada 2011 - 2013.
Accize:
·    Creşterea accizelor la combustibili de la 302 euro/1.000 litri la 330 euro / 1.000 litri, începand cu 1 ianuarie 2012.
·    Creşterea accizelor la tutun cu 4%, începand cu 1 ianuarie 2012.
Alte taxe:
În 2011:
·    Conform bugetului adoptat pe anul 2011, se reduc contribuţiile transferate către fondurile private de pensii de la 7,3% la 2,3%. Sumele sunt reţinute în primul pilon, cel de stat, şi clasificate la venituri bugetare.
·    Eliminarea unor scutiri de la plata TVA şi a accizelor (de ex. la tutun).
·    Intensificarea procesului de privatizare, veniturile estimate din privatizări ridicându-se la aprox. 3,8 mld. Euro în anul 2011.
În 2012:
·    Creşterea cu 2% a contribuţiei plătite de angajatori la asigurările sociale pentru dizabilităţi (de la 1 februarie 2012).
·    Introducerea contribuţiei la asigurări de sănătate pentru fermieri începând cu 1 februarie 2012.

Portugalia

Îngheţarea salariilor:
·    Salariile funcţionarilor publici sunt îngheţate în anul 2012.
Reducerea salariilor, 2012:
·    Reducerea salariilor funcţionarilor publici cu remuneraţii de peste 1.500 euro pe lună, astfel: 3,5% pentru salarii cuprinse între 1.500 şi 2.000 euro, 3,5% pentru un salariu de 2.000 euro la care se adaugă 16% din partea rămasă până la 4.165 euro şi 10% pentru retribuţiile mai mari de 4.165 euro.
Îngheţarea pensiilor, 2012:
·    Îngheţarea pensiilor şi a altor prestaţii sociale, cu excepţia pensiilor minime şi a pensiilor speciale din activităţi agricole.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    2011: Reducerea numărului de angajaţi din aparatul public central cu cel puţin 1% pe an şi cu cel puţin 2% în cazul autorităţilor locale. Se reduc poziţiile de management şi unităţile administrative cu cel puţin 15% (în medie, faţă de nivelurile de la sfârşitul anului 2010), până la sfârşitul anului 2011 în cazul aparatului public central şi până la finalul lui iunie 2012 pentru guvernele locale.
·    Reducerea numărului de functionari din administraţia centrală cu 2% în anul 2012.
Reducerea altor cheltuieli din sectorul public:
În 2011:
·    Reducerea cheltuielilor cu 0,3% din PIB, sub forma diminuării subvenţiilor către companiile de stat şi a reducerii cheltuielilor din sănătate.
·    Perioada maximă de acordare a ajutorului de şomaj va fi redusă la 18 luni.
·    Se reduc transferurile de la stat către sectoare ale administraţiei: învăţământ, regiuni autonome, fonduri şi servicii autonome.
·    Reducerea cu 20% a cheltuielilor sociale de reîncadrare.
În 2012, cheltuielile publice se reduc în anul 2012 cu 7,46 mld. euro.
Impozitarea veniturilor:
·    În 2011 a fost aprobată introducerea unui impozit special de natura IRS (impozit pe veniturile persoanelor fizice), echivalent cu 50% din veniturile cuvenite drept subvenţii de Crăciun, pentru câştigurile care depăşesc salariul minim pe economie (495 euro/lună).
·    Aplicarea unei taxe de solidaritate (2,5%) în 2012 şi 2013 pentru persoanele cu un venit anual de peste 153.300 euro, începând cu 2012.
Creşterea TVA:
·    Creşterea cu 2 puncte procentuale a cotei standard de TVA începând cu 1 ianuarie 2011 (de la 21% la 23%).
·    De la 1 septembrie 2011 s-a majorat TVA la electricitate şi gaze de la 6% la 23%.
·    Creşterea cotelor reduse de TVA de 6% şi 13% aplicate diverselor produse (băuturi răcoritoare, mezeluri, articole de băcănie, produse congelate etc.) la cota standard de TVA de 23%, din 2012.
·    Creşterea cotei reduse de TVA de 6% la 13% (cota intermediară) pentru apă minerală, bilete de cinema, spectacole sportive (cu excepţia meciurilor de fotbal), din 2012.
Alte taxe:
·    Creşterea veniturilor la bugetul de stat în 2011 prin: lărgirea bazei pentru contribuţiile sociale, creşterea veniturilor non - fiscale prin creşterea preţurilor şi a taxelor şi prin vânzarea de active.
·    Este prevăzută privatizarea pana in 2013 a companiilor din domeniul transporturilor, energiei, comunicatiilor si asigurarilor.
·    Majorarea impozitului municipal pe casele şi edificiile nelocuite.
·    Creşterea la 25% de la 20% a impozitării veniturilor din capital (dobânzi, dividende etc.) din 2012.
·    Creşterea cu 4,36% a taxelor de autostradă, începând cu anul acesta.

Slovacia

Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public, 2011:
·    Planul de austeritate prevede reducerea aparatului bugetar. La nivelul Ministerului Apărării au fost iniţiate măsuri de disponibilizare a 1.400 persoane.
Reducerea altor cheltuieli publice:
·    În anul 2011 sunt prevăzute economii în valoare de 1,7 mld. euro. Acestea includ reducerea cheltuielilor şi anularea unor proiecte publice.
Creşterea TVA:
·    În 2011, cota standard de TVA a crescut, temporar, de la 19% la 20%.
Creşterea accizelor:
·    În 2011, a fost prevăzută majorarea accizelor la tutun şi alcool.
Alte taxe, 2011:
·    Eliminarea exceptărilor de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale, creşterea veniturilor non - fiscale (venituri din vânzarea certificatelor de poluare, taxe speciale pentru distribuitorii de electricitate).

Spania

Îngheţarea salariilor:
·    Salariile funcţionarilor publici sunt îngheţate în anul 2012.
Reducerea salariilor:
·    Salariile angajaţilor din sectorul public au fost reduse cu 5%.
Îngheţarea pensiilor:
·    Pensiile au fost îngheţate în anul 2011, cu excepţia pensiilor necontributive şi minime.
Creşterea vârstei de pensionare:
·    Creşterea vârstei legale de pensionare de la 65 la 67 de ani, între 2013 şi 2027.
Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public:
·    În 2010 s-a decis suprimarea a 33 posturi de înalţi funcţionari, 80 directori şi 450 posturi de consilieri.
·    În 2012: reducerea numărului secretarilor de stat (cu 18,9%) şi a numărului de directori generali (cu 30 de posturi).
Reducerea altor cheltuieli publice:
În 2011:
·    Bugetul de austeritate votat de Parlament la sfârşitul anului 2010 include reduceri de cheltuieli atât la nivel central, de 7,9%, cât şi la nivel local, de 16%.
·    Reducerea cheltuielilor cu medicamentele, prin compensarea celui mai ieftin medicament cu aceeaşi substanţă activă. Se vor economisi astfel 2,4 mld. euro anual.
·    Plafonarea cheltuielilor pentru comunităţile autonome. Plafonul va fi fixat ulterior.
În 2012:
·    Diminuarea cu 20% a subvenţiilor acordate partidelor politice.
·    Reducerea cheltuielilor administraţiei publice cu aprox. 8,9 mld. euro.
·    Se elimină ajutoarele în cuantum de 210 euro acordate tinerilor pentru închirierea de locuinţe.
Impozitarea veniturilor:
·    Bugetul pe anul 2011 prevede creşterea impozitării pentru persoanele cu venituri de peste 120.000 euro anual.
·    Creşterea impozitului pe venit pentru persoanele fizice - sunt prevăzute 7 noi trepte de impozitare (de la 0,75% până la 7% pentru salariile ce depăşesc 300.000 euro), în 2012.
Creşterea TVA:
·    A crescut cota standard de TVA de la 16% la18%, iar cea redusă de la 7% la 8%, începând cu 1 iulie 2010.
Accize:
·    În 2011, a fost adoptată creşterea accizei la tutun cu 28%. Guvernul mizează pe venituri suplimentare de 780 mil. euro din această taxă.
Alte taxe:
·    Eliminarea deducerii de 400 euro la impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepţia veniturilor foarte mici, în 2010.
În 2011:
·    A fost prevăzută eliminarea alocaţiei de 2.500 euro pentru fiecare nou-născut.
·    Colectarea anticipată a impozitelor datorate statului de către firmele mari, cu cifră de afaceri peste 20 mil. Euro.
·    Accelerarea procesului de privatizare a 30% din Loteria Naţională (măsură amânată până la stabilirea unor condiţii favorabile pe piaţa de capital), a maximum 49% din sistemul aeronautic (primul trimestru din anul 2012) şi concesionarea celor două aeroporturi din Madrid şi Barcelona (în curs).
·    A fost finalizată privatizarea companiilor de telecomunicaţii în iulie 2011.
În 2012:
·    Creşterea impozitului pe imobile, ce va afecta 50% din numărul de locuinţe cu valoare mare, în fiecare municipiu.

Ungaria

Creşterea vârstei de pensionare:
·    Creşterea progresivă a limitei de vârstă pentru pensionare până la 65 ani pentru cei născuţi în 1957.
Reducerea altor cheltuieli publice:
În 2009:
·    Sistarea celui de-al 13-lea salariu la bugetari şi a celei de-a 13-a pensii.
·    Reducerea concediului maternal la 2 ani şi plata concediului medical doar în cazuri speciale.
În 2011:
·    Noua constituţie a Ungariei include reducerea obligatorie a datoriei până la 50% din PIB.
·    Reducerea perioadei de şomaj de la 9 luni la 3 luni şi introducerea noţiunii de muncă în folosul societăţii, cu program de 4 ore pentru primirea asistenţei sociale - Lege votată în Parlament la 12 iulie 2011.
·    Redimensionarea cheltuielilor bugetare pentru bunăstarea socială - restructurarea sistemului de asistenţă socială (800.000 de asistaţi social) - conform legii bugetului pentru anul 2011.
·    Reducerea cu 15% a finanţării partidelor politice din buget.
·    Interzicerea cheltuielilor bugetare pentru vehicule, mobilier şi telefoane.
·    Măsuri ce vizează reducerea cheltuielilor cu companiile de stat:
·    Limitarea câştigurilor salariale la 2 mil. HUF (7.000 euro) pe lună.
·    Reducerea cheltuielilor cu salariile cu 15%, prin retragerea bonurilor de masă.
·    Reducerea numărului de directori de la 319 la 60.
Impozitarea veniturilor:
·    Aplicarea unui impozit suplimentar pe veniturile acumulate, de 98% (în cazul a două sau mai multe venituri cumulate de la stat, veniturile realizate în afara postului de bază se impozitează cu 98%). Supra-impozitarea se aplică retroactiv de la 1 ianuarie 2005.
Creşterea TVA:
·    A crescut TVA-ul de la 20% la 25%, începând cu 1 iulie 2009.
·    TVA a fost majorat de la 25% la 27% începând cu 1 ianuarie 2012.
Creşterea accizelor:
·    Au crescut accizele pe ţigări şi combustibili cu 7,2%, respectiv 9,7% începând cu 1 ianuarie 2010.
·    De la 1 septembrie 2011, au fost majorate accizele pe chipsuri şi băuturi energizante cu conţinut de cofeină.
Creşterea altor taxe / venituri:
·    În 2009, s-a introdus legea pentru impozitarea averii (case de vacanţă, iahturi, maşini de lux, vehicule agricole şi avioane).
În 2010:
·    În sectorul bancar s-a introdus impozitul suplimentar pe bilanţul anual.
·    Lărgirea bazei de impozitare pe sectoare economice care au realizat profit în perioada crizei economice: sectorul energetic, sectorul telecomunicaţiilor, lanţurile de magazine.
Sistarea plăţilor la sistemul de pensii private.
În 2011:
·    Desfiinţarea pilonului doi de pensii şi trecerea acestor persoane în sistemul de stat.
În 2012:
·    A fost majorat CAS plătit angajator cu 1% din 1 ianuarie 2012.
·    S-a introdus o taxă pentru accidente auto care se ridică la 30% din valoarea poliţei de asigurare obligatorie.