… deşi pentru majoritatea dintre noi ar părea un
paradox – MOARTEA are, totuşi, frumuseţea ei greu de descoperit, absconsă dar
care nu ar trebui neglijată şi respectiv s-ar impune a fi valorificată;
aforismul lui Horaţiu
„Carpe diem, quam minimum credula postero” în sensul larg
de „ TRĂIEŞTE CLIPA !, a se bucura, a apuca, de folosire, a face uz de” ne ajută să cuantificăm
elementele de frumuseţe ale MORŢII.
Să mă explic şi
să detaliez:
Înainte de ’89 când auzeam de persoane „fugite” (în general şi frecvent în America sau R.F.G.) mă
gândeam că respectivii sunt puţin „sonaţi” şi fără frică de moarte; numai
astfel era posibil să facă un astfel de gest care presupunea anihilarea
spiritului de conservare, curaj nebun, renunţarea la orice norme convenţionale,
nesocotirea tuturor rigorilor şi cutumelor legate de societatea de atunci, ceva
ieşit din comun şi o îndrăzneală/sfidare/lipsă
de bun-simţ de neconceput pentru un om normal/obişnuit.
Cu alte cuvinte
dacă vrei să te sinucizi, din varii motive - reale/închipuite, motivate/neîntemeiate,
atunci logic ar fi ca mai înainte să „fugi”, să
faci „ceva” ce în mod obişnuit ar fi/părea o enormitate. Iată deci un exemplu (poate oarecum forţat) de frumuseţe a morţii.
La multele
sinucideri din zilele noastre (unele din dragoste/iubire neîmpărtăşită) ar fi logic ca înainte de tragicul gest să te oferi voluntar pentru testarea unui
medicament anti SIDA/cancer, să-ţi cedeazi organele pentru
transplanturi salvatoare de vieţi şi evitarea de drame, să te duci într-o
călătorie - de bună voie pe Marte într-o navă spaţială experimentală, să
cercetezi posibilităţile de supravieţuire în junglă numai în costumul lui Adam
ş.a.m.d.; adica/deci trăznăi, trăiri ieşite din comun, năzbâtii,
acţiuni îndrăzneţe cu iz de SF.
… şi s-ar impune
MINTE/CAP/JUDECATĂ să vezi/să desluşeşti cele două feţe
ale lucrurilor/întâmplărilor/situaţiilor
conform legii
universale a unităţii contrariilor: viaţă/moarte, alb/negru,
zi/noapte, dulce/amar, rau/bine, pozitiv/negativ, unu/zero, … Yin (loc întunecos, pantă/deal
nordic, mal/râu sudic; noros, sumbru; este elementul întunecat; YIN este vesel,
pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, şi corespunde nopţii; YIN este
adeseori simbolizat de apă şi de pământ)/Yang (loc însorit, pantă/deal
sudic, mal/râu nordic; strălucire solară; YANG este elementul luminos; este
fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin şi corespunde zilei; YANG
este simbolizat de foc şi vânt) … şi, cu voia dumneavoastră – ultima poziţie
dar nu cea din urmă, FRUMOS/URĂT …
… deci/adică FRUMOSUL
(vieţii)/URÂTULUI (morţii) tocmai/chiar/întocmai/taman/îndeosebi ş.a.m.d.
pentru a fundamenta şi opusul/contrariul adică FRUMOSUL (morţii) / URÂTULUI (vieţii) …
… în acest sens vezi şi aminteşte-ţi şi de:
Florile răului
Charles-Pierre Baudelaire
Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O, Frumuseţe ? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul, vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru ? Cobori din lumi stelare ?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Frumuseţe ! monstru naiv şi fioros !
Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios ?
Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o ! singura-mi regină !
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea ?
