Ninge …

Ninge, ninge peste mormantul meu, cu fulgi grei de nea

Cimitirul parca ar fi o lume de pe alta stea

Pamantul se invarte, timpul infinit se scurge, trece, piere

Viata mea va fi povestea unei alte ere

Albul rece ploua spaland negrul prezentului moment

In ceata sperantei nu se intrevede nici un reviriment

Si ninge, ninge cu alb si negru in cartea mortuara de identitate

Plangand aceasta viata cu adolescenta, tineretea si violetele lor fumuri de ne-eternitate

Ninge viscolind; peste parul nostru omatul trairii se asterne lin

Pozele mortii cu rame din portelan si plumb au gustul, mirosul si rugina de pelin

Ninge, ninge peste chipul tau iubito, cu reci flori de ghiata

Undeva in lume, in fiecare CLIPA, se mai frange-o VIATA …

dar ... se naste si un SUFLET PUR ...