Mult timp password-ul filozofiei existentei mele a
fost Jurnalul Fericirii cu însuşirea soluţiilor salvatoare
propuse de Steinhardt pentru supravieţuirea dintr-o stare/situaţie disperată a vieţii cum era sănătatea Andrei
pentru noi:
1 + modelul Soljeniţân: „NU exista nimic mai
rau decat MOARTEA … dacă aşa gândeşte, neşovăitor, insul e salvat. Nu I se mai
poate face nimic. Nu mai are cu ce fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit.
De vreme ce se consideră mort, nimic nu-l mai sperie” …
2 + soluţia lui Alexandru Zinoviev: „nu
vreau NIMIC de la altii/societate … Pentru nimic în lume nu intră în
sistem … Un asemenea om, aflat la marginea societăţii, e imun … nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi ...” ...
3 + nebunia optimistă elaborată de Vladimir Bukovsky:
„… ai CREDINŢĂ, totală şi necondiţionată CREDINŢĂ, astfel încât întreg
universul şi spaţiul cotidian este umplut de divinitate şi tu eşti protejat şi
ocrotit de Sfânta Treime şi Duhul Sfânt” ...
1 – pe atunci nu ne gândeam la
moarte; ne ameninţa ceva rău, dar nu ne gândeam decât ce va face Andra după
moartea noastră. Ţineam cu dinţii de viaţa Andrei; tot timpul Dacia era în
stare de decolare iminentă cu două canistre de benzină în debara. Aveam un
reductor de presiune pentru minibutelie de oxygen şi cu mască de aerosoli; erau
pregătite seringi sterile (metalice pe atunci, sterilizate prin fierbere !) şi
fiole cu valabilitate în timp de hidrocortizon hemisuccinat de sodium pentru
intervenţii cardiace în extremis. Barul din bibliotecă era o separanda asortată
cu medicamente fundamentale grupate pe afecţiunile majore ale Andrei …
… apoi a venit plecarea Andrei;
primul postulat devine astfel mântuirea ei şi cu lipsa/anularea imensei frici a
noastre vis-à-vis de viitorul ei - singură şi de limitarea suferinţei/durerii.
… deci moartea este
o scăpare/salvare,
dar … fara VIATA este lipsită de sens şi conţinut …
2 – inaplicabilă,
concret şi privind realist lucrurile; până să apară Andra, dorinţa de împlinire/realizare şi ascensiune era/erau o trufie acceptabilă/target-uri fireşti şi normale ...
… după minunea naşterii,
nu eram milionari să ne izolăm ca Robinson Crusoe şi să nu depindem de societate şi anturaj;
nevoia de bani a devenit o mică obsesie şi am trudit ca nişte sclavi pentru a
avea în permanenţă muniţie de tras şi lovit, pentru deschiderea uşilor din lumea
medicală, administraţie, birocraţie şi atenuarea nesimţirii celor care nu ştiau
ce este un necaz, neavând printre cei apropiaţi astfel de nenorociri …
planuisem si facuseram deja demersuri sa lipim plicuri la domiciliu ca sa-i
ramana o mica pensie … revolutia a rezolvat partial problema banilor, dar a
ramas spaima cumplita a ce va face Andra fara de noi …
3 –
DA – minuni se pot produce prin CREDINTA !!!
Noi
am crezut in Andra; si ea a stiut si simtit ca noi suntem
viata ei … cand a crescut, incet dar implacabil, L-a descoperit pe Iisus
si a crezut neconditionat in El … si El a iubit-o, ocrotit-o si salvat-o …
si cand a luat-o la El, tot din iubire a facut-o, sa nu sufere
si sa nu simta durerea … din cele 40 de doze de morfina, nu a facut decat 3 … a
iubit-o si ocrotit-o … si pe noi, ne-a tinut in viata ca sa putem sa o ducem
langa Tata Buni … apoi/dupa (vineri, 19 iulie 2013,
la 322), eu si
Rodica, in fiecare CLIPA incercam sa nu fim egoisti, sa nu ne gandim la
suferinta si calvarul nostru fara Ea, ci sa intelegem ca El,
tot din iubire, a salvat-o, sa nu sufere si sa nu simta durerea …
… dar este cumplit de greu
si infinit de dureros; ne este atat de DOR de Ea … ne este DOR de puiul nostru – ANDRA …
… din intamplare
am dat peste o mica parte a filozofiei budistului indian Osho (1931
- 1990; vezi „Cartea secretelor") cateva dintre
postulatele fundamentale ale constructiei ideologiei sale:
·
Poezia există pentru că nu există nici
un scop;
·
De ce înfloreşte trandafirul ? Întreabă
trandafirul; îţi va răspunde: ”Nu ştiu – dar este atât de frumos să înfloreşti,
ce nevoie mai ai să ştii de ce: Prin ea însăşi, intrinsec, înflorirea este
frumoasă”;
·
Întreabă o pasăre: ”de ce cânţi”, iar
ea va fi pur şi simplu năucită de ce întrebare lipsită de sens poţi să-i pui.
Să cânţi este atât de frumos, este o mare binecuvântare – şi atunci la ce bun
întrebarea aceasta ?; s.a.m.d.
Cu
alte cuvinte MINTEA/GANDIREA caută SCOPUL, individul comun este interesat de
realizare – nu poate pur şi simplu să se bucure. Trebuie ca în viitor să existe
ceva de realizat, trebuie să existe un scop de atins şi atunci EU-ul se simte confortabil.
Dacă nu e nimic de realizat – logica gandirii se prăbuşeşte.
NU
este complicat/dificil/laborios si NU necesita resurse intelectuale peste
medie; ganditi-va la mondialul „dorel” = NOI MUNCIM NU
GANDIM !!!
Cam
aceasta ar fi spilul/passwordul/pass-partout-ul: maturitatea, puterea, efortul
de a lasa MINTEA SA SE PRABUSEASCA !!!
Adica
chirurgia de a demola judecata fireasca, de a spala/sterge scopurile ascunse în
minţile noastre şi obiceiurile de gândire şi de comportament, firescul
prejudecatilor, rusinea si demnitatea; deci un OM VIU dar „MORT” - pe care nu-l
mai atinge NIMENI si NIMIC ... un ales care nici sa se bucure, nici sa sufere
si care sa nu mai caute FERICIREA.
Osho
spunea ca un sigur efort merită făcut şi acela este „să-ţi laşi mintea să se prăbuşească”.
Fără a abandona scopurile minţii, fără a fi conştient că ceea ce ţii în mintea
ta îţi ascunde sufletul tău, frumuseţea, bucuria, iubirea şi puterea de a trăi,
chiar eşti mort ...
Osho
a pledat pentru VIATA, atacând zidurile de apărare pe care mintea le-a ridicat
cu ajutorul religiilor, al obiceiurilor, al educaţiei, chiar daca uneori acest
demers vulcanic/teribil/dement face ca „victoria” sa implice
rauri/sacrificii/jertfe mai mari decat o "infrangere".... si atunci ce sa-ti doresti ???
Să-ţi laşi mintea să se prăbuşească
şi să trăieşti cu inima, să trăieşti natural, ca floarea, ca pasărea, fără a
purta în minte atâtea scopuri, atâtea lanţuri, atâtea motive de frustrare, fără
să-ţi dai motive pentru ură, pentru suferinţă, pentru deziluzie şi pentru a te
autobloca să trăieşti, iată un lucru în care cred şi eu. Şi cred pentru că în
anii din urmă, deloc puţini, am înţeles într-o zi că în copilărie, în
adolescenţă şi chiar în prima parte a tinereţii, aveam eu însămi mintea golită
de orice negativitate; nu invidiam, nu gândeam rău despre nimeni, orice făcea
cineva, nu judecam, nu criticam şi aveam o continuă stare de linişte şi
frumuseţe interioară.
Dorinţa
mea cea mai mare a fost aceea de a mă întoarce la starea naturală pe care o
pierdusem „prin hăţişurile vieţii”, iar singura cale corectă de a face acest
lucru era, nu să mai învăţ ceva, ci „să mă dezvăţ” de tot ce învăţasem.
Să-ţi laşi mintea să se prăbuşească
înseamnă să ştii că orice idee accepţi mental ca având valoare de adevăr,
devine adevăr, te înlănţuie şi provoacă pagube, dar cel mai grav este faptul că
multe dintre credinţele noastre sunt mortale, sunt atât de înguste şi de
absurde, atât de iraţionale şi de înfricoşătoare, încât ele compun un nor greu,
otrăvitor, care ne împiedică să simţim bucuria vieţii. Să renunţi la toate
motivele prin care îţi argumentezi stările interioare de rău e un fel în care
îţi dai voie ţie să te întorci la natura ta, la starea ta de „floare”, care
înfloreşte fără nici un scop.
Sa
fim fericiti ca traim, ca suntem in viata; sa nu ne mai bucurăm dacă ni se
împlinesc anumite dorinte minore/conjucturale/trecatoare - asta-i păcăleala, cu
aceste condiţii minţile noastre se ţin legate de CAUZE şi de SCOPURI.
Viaţa,
iubirea, bucuria, frumuseţea sufletului omenesc par a fi dincolo de argumente
şi dincolo de un scop al minţii. Scopul existenţei pare a fi unul singur şi e
deja împlinit; existenţa există, noi trebuie să fim conştienţi de bucuria de a
exista. E o bucurie că suntem şi, până ce nu vom trăi în expresia acestei
bucurii, probabil că ne aflăm încă sub asediul minţii şi încă avem nevoie să
facem un efort, acela de a lăsa
mintea să se prăbuşească
!!!
Noi
trăim cu inima, iar dacă mintea are vreun scop, atunci acela ar putea fi să
înţeleagă că viaţa e frumoasă cu adevărat când nu mai ai nevoie să-i justifici
frumuseţea ...
… dar este cumplit de greu
si infinit de dureros; ne este atat de DOR de Ea … ne este DOR de puiul nostru – ANDRA …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu