SEMNE si SIMBOLURI

CELE MAI CUNOSCUTE SIMBOLURI ALE LUMII

„Simbol = semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convenţional sau în virtutea unei corespondenţe analoge) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o însuşire, un sentiment”.

Aceasta este definiţia de dicţionar. Pentru cei care le utilizează însă, simbolurile sunt chei cu care pot fi deschise porţile anumitor dimensiuni spirituale şi energii.

Ele reprezintă interfaţa lumii fizice cu cea astrală; să trecem in revista câteva dintre multiple simboluri ale umanităţii şi semnificaţia lor din datele de pe web.

OBELISCUL

Obeliscul e un pilon înalt, cu 4 laturi ce se îngustează la vârf sub forma unei piramide. Dedicat de egipteni celui mai important zeu al lor, Zeul Soare Ra, acest monument păgân, care reprezintă energia masculină, poate fi întâlnit azi în f. multe oraşe importante din lumea creştină, musulmană, budistă etc.: Roma, Londra, Paris, Istanbul, Washington, Montreal, Dublin, Delhi, Buenos Aires, Jakarta, Rio de Janeiro, Phenian ... Atunci când cele mai mari oraşe din lume şi-au declarat independenţa, acestea au decis să ridice obeliscuri, ca simbol al puterii lor depline.

SVASTICA

Cu decenii înainte ca Hitler s-o adopte ca emblemă politică, svastica era deja răspândită în Europa de Vest, ca semn de noroc. şi bogăţie. Hitler a ales-o cu acelaşi gând, ca semn distinctiv al Partidului Nazist. De fapt, svastica e un simbol antic, găsit pe obiecte vechi de 4.000-10.000 ani î.e.n. Populaţiile din Valea Indusului (Pakistanul de azi) şi religii ca hinduism, budism şi jainism încă folosesc acest simbol, care semnifică fie protecţia divină, fie razele soarelui benefic. În budism, se spune că, înainte de a fi înmormântat, lui Buddha i-a fost desenată o svastică pe piept, cunoscută sub numele de Sigiliul inimii. Cea mai veche atestare a svasticii pe teritoriul României e în cultura Cucuteni, acum 7.000 ani !

CRUCEA

Înainte ca religia creştină să o adopte ca emblemă, crucea a fost un simbol păgân al Zeului Soare Ra, divinitatea lor supremă, şi semnifica uniunea perfectă dintre energia masculină şi cea feminină. Iniţial, crucile aveau axele egale, iar Papa încă mai poartă această cruce de formă originală, fapt explicabil, dacă ne gândim că creştinii îl consideră pe Iisus fiul lui Dumnezeu, divinitatea lor supremă, echivalentul lui Ra. Constantin cel Mare, primul împărat roman convertit la creştinism, obişnuia să practice venerarea Soarelui, aşa că e posibil ca adoptarea creştinismului ca religie principală şi apoi a crucii, ca simbol principal, să nu fie o coincidenţă.

STEAUA LUI DAVID

Deşi hexagrama e azi simbolul primar al statului Israel, reprezentând Scutul lui David, originea ei e mult mai veche. Prima consemnare istorică a utilizării acestui simbol de către evrei datează din anul 1018 e.n. Templele indiene, datând cu mii de ani înaintea erei noastre, aveau reprezentate hexagrame (unele alături de svastici) care le împodobeau la exterior. Hinduşii utilizează hexagrama în mandala (simbol ritualic, reprezentând Universul), pt. a ilustra chakra inimii.

În „Cartea tibetană a morţilor” există imagini cu svastici desenate în interiorul unei hexagrame, care simbolizează forţa creatoare a Universului. Aşadar, când Hitler a folosit hexagrama pt. a-i reprezenta pe evrei ca malefici, a greşit. Hexagrama e un simbol folosit în multe religii din întreaga lume, semnificând întotdeauna un principiu pozitiv.

LUNA CRESCĂTOARE MUSULMANĂ

Deşi utilizarea simbolurilor sfinte e interzisă prin lege la musulmani, luna crescătoare împodobeşte steagurile câtorva naţiuni de această religie, şi a fost adoptată pt. a simboliza, neoficial, credinţa islamică.

Luna crescătoare e unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanităţii, reprezentând aspectul feminin al vieţii, venerat sub forma zeiţa grec.- Artemis, al cărei cap era întotdeauna înconjurat de o lună crescătoare. În timpul Imperiului Roman, acelaşi simbol a însoţit-o pe Diana, zeiţa vânătorii şi a Lunii, despre care se spune că proteja fecioarele.

OCHIUL LUI HORUS

Ochiul lui Horus, sau ochiul atotvăzător,

aflat deasupra porţii de la intrarea în curtea Mânăstirii Neamţ,

atestată documentar din 1407

Ochiul lui Horus e simbol antic egiptean, de protecţie şi putere regală. Acest simbol sacru se regăseşte pe aproape toate operele lor de artă. Era considerat o sursă de fluid magic, ochiul - lumină purificator. Americanii spun că faimosul ochi pe bancnota de 1$ - SUA reprezintă ochiul lui Dumnezeu, veghind asupra teritoriului ţării.

Masonii spun că utilizează acest simbol pt. a-şi reaminti că gândurile şi faptele lor sunt tot timpul vegheate de marele arhitect al Universului. Egiptenii l-au înfăţişat pe Horus, zeul protector al ţării lor, cu un singur ochi, înconjurat de raze de soare, în timp ce în budism, „ochiul lui Dumnezeu” înseamnă porţiunea deschisă din vârful piramidei, poarta Soarelui, care e conştiinţa divinităţii.

PEŞTELE

Peştele e, desigur, un simbol al elementului- apă. În mitologia indiană, el e călărit de Varuna şi asociat cu naşterea sau restaurarea ciclică. Peştele e unul dintre avatarurile lui Vishnu, care-l salvează de la potop pe Manu, legiuitorul ciclului actual; tot peştele îi înmânează apoi Vedele, dezvăluindu-i ştiinţa sacră.

În China, peştele e simbolul pentru noroc, şi al fecundităţii, datorită uluitoarei sale capacităţi de a se reproduce. În islamism, peştele e asociat tot cu ideea de fertilitate, fiind legat şi de cea de prosperitate.

În iconografia popoarelor indo-europene, peştele e simbolul înţelepciunii. Peştele trăieşte în adâncurile insondabile ale creaţiei, fiind un purtător de mistere. Dar poate cel mai elevat simbol ezoteric al peştelui, reprezentat prin 2 arcuri ce se intersectează, e acela de Salvator sau Mântuitor, pe care e fundamentată religia creştină.

Simbolul a fost iniţial folosit de creştini ca un semn secret de identificare, pentru a evita persecuţiile.

HAMSA ARABĂ

Hamsa e un simbol utilizat în producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o numesc „mâna Fatimei”, iar creştinii, „mâna Fecioarei Maria”. Reprezintă o palmă deschisă, în mijlocul căreia se găseşte un ochi (evreii înlocuiesc uneori ochiul cu Steaua lui David).

„Hamsa” în lb.arabă înseamnă „cinci”, după numarul degetelor de la mână. Sub formă de amuletă, e folosită ca protecţie împotriva deochiului.

Simbolul mâinii deschise a fost folosit în mai multe culturi vechi. În budism înseamnă a transmite învăţături, în timp ce în hinduism, palma deschisă cu degetele în jos semnifică „a dărui”.

ŞARPELE

În grădina Raiului, Lucifer a luat legendara formă de şarpe, strecurându-se pe lângă pomul cunoaşterii şi îndemnând-o pe Eva să muşte din fructul oprit de Dumnezeu. Aceasta, la rândul ei, l-a convins pe Adam să facă acelaşi lucru şi, ca urmare, au fost alungaţi din Paradis. Însă înainte ca Vechiul Testament şi cartea Tora să demonizeze şarpele pt. totdeauna, acesta era un simbol sacru în religiile gnostice, semnificând înţelepciune.

Gnosticismul a împrumutat de la hinduism conceptul de energie kundalini. În hinduism există credinţa că cei 2 nervi de la baza coloanei vertebrale pot oferi experienţa iluminării. Cea mai recentă reprezentare a 2 şerpi încolăciţi e cea a ADN-ului uman, oglindind simbolul sumerian similar.

Un al simbol modern al şerpilor încolăciţi în jurul unui baston înaripat e caduceul. În antichitate, era un simbol al comerţului, asociat zeului Hermes, mesagerul zeilor.

Caduceul e folosit în America de Nord ca simbol al medicinii, în timp ce simbolul european, tradiţional, e „toiagul lui Esculap”, cu un singur şarpe şi fără aripi.

PENTAGRAMA

Pentagrama e o stea cu 5 colţuri, realizată din 5 linii drepte. Deşi lumea modernă o asociază cu venerarea diavolului, pentagrama se întâlneşte pretutindeni în istoria umanităţii şi nu a fost niciodată asociată cu forţele răului. Cea mai veche atestare a acestui simbol e cea din jurul an. 3.500 î.e.n., din oraşul Ur, în vechea Mesopotamie. Reprezenta puterea imperială şi cu acest sens s-a răspândit ulterior în restul lumii.

În Sumer, cele 5 puncte ale pentagramei erau legate de cele 5 planete cunoscute, iar grecii din vremea lui Pitagora afirmau că e o perfecţiune matematică şi cheia către o cunoaştere superioară.

Pentagrama e un simbol precreştin, asociat venerării naturii. E reprezentativă pentru componenta feminină a lucrurilor, un concept numit în religii „femininul sacru”.

Pentagrama inversată, cu un cap de ţap în interior (Baphomet), căruia i se închinau cavalerii templieri, e un simbol folosit în timpurile moderne de către satanişti.