Am primit: (http://reteaualiterara.ning.com/profile/ionchira)
Balada florii ce-i lipsea norocul
de Mădălina DAIANA Zete
Cu soarele apus de ceva vreme
Copacii râd inmiresmaţi si-o floare
Deschide-ncet petalele apoi geme
Si-n propria-i splendoare moare.
Deasupra negru liliac se avântă
Chiar dacă iarba luminează locul
Şi greierii încă-i mai cântă
Balada florii ce-i lipsea norocul ...
Se-aude peste munţi şi dealuri
Izvorul trist ce curge cu durere
Căci parcă-ncearcă-a face valuri,
Dar de se-nalţă unul,altul piere.
O clipa de tăcere şi-ntuneric
Este destul ca stele să răsară,
Să prindă viaţă basmul feeric,
Cu greierii ce-i cântă la chitară !
Urmează partea cea grea/„calvarul cavalerului”: cum/cu ce să răspund ?!?
Greu şi dificil de gândit/proiectat/realizat un CADOU/DAR care să bucure şi uimească pe cel drag şi mult iubit destinatar; frica de a nu dezamăgi, disperarea de a nu fi la înălţimea aşteptărilor, laşitatea posturii de ridicol, te pot face să renunţi …
Am avut, profesional, un academician care nu a lăsat nici un curs tipărit; întrebarea este: ce este mai important pentru un urmaş/student – o carte perfectă care nu va fi niciodată tipărită sau o lucrare concretă, utilizabilă şi la care se pot aduce corecţii la o altă ediţie ?!?
Să nu disperăm !
Inginer/profesor am ieşit cu faţa curată cu micile şi exigentele rude; iată şi soluţia situaţiei de criză de acum:
· O felicitare cu pagina albă; se poate imagina orice text rafinat/sofisticat/distilat/inspirat/adecvat ş.a.m.d.;
· Un portativ necompletat; o fire romanţioasă/poetică/talentată schiţează/improvizează o melodie;
· Un gând pozitiv; mi-am făcut un crez în a-mi finaliza mesajele cu exaustiva sincera şi plina de iubire urare - „numai BINE !”
Simplul fapt că-mi fac aceste griji este deja o expresie a dorinţei mele de a găsii drumul cel drept/bun/asfaltat corespunzător şi …. la un preţ rezonabil !
Puţină răbdare/îngăduinţă – mulţimi de „Daiane/Mădăline”; va urma …
Numai „BINE” !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu