peste ani …

peste ani …

Pe 19 noiembrie s-au implinit un an si patru luni de cand a plecat Andra; pe 21 eu am implinit 68 de ani.

In fiecare noapte si eu si Rodica ne cam trezim in jur de 3; Andra s-a sfarsit la 3²² in bratele la amandoi.

De cateva nopti nu prea am somn de loc; gandindu-ma la timp si relativitatea lucrurilor caut sa-mi imaginez/descifrez/anticipez ce va fi peste ani ….

Deci peste 1, 2 … 5 ani; nu vreau sa manii pe Dumnezeu pe mai departe. Nici pentru intervalul acesta nu exista nicio certitudine; ce nu poate aduce/a se petrece intr-o CLIPA !?! Cine e mai tanar poate face previziuni si pe mai departe, insa cine este inca tanar nu are ganduri negre si nu se gandeste la sfarsit la fel cum nici eu nu am facut-o pana acum.

Deci ce va fi peste un an ?

Din pacate multe “talente” am avut dar nici eu si nici Rodica nu am excelat in astfel de aprecieri anticipative. De exemplu cine dintre noi doi gandea si admitea ca mai exista traire si dupa ne-trairea Andrei ???

Si totusi … DA, prin forta lucrurilor/situatiei, trebuie sa ramanem in picioare …

Vin zorile; eu nu am avansat deloc in incercarea mea de inchipuire si analiza. Nu numai ca nu am toate datele pentru realizarea anticiparii dar nu am niciun pic de “material” din care sa croiesc vreo ciorna de imagine de viitor …

peste ani … hai atunci sa inventariem ce ramane <dupa> mine …

Ca lucruri esentiale/fundamentale sunt Alina si cei trei ingerasi; restul nu prea rezista la o evaluare stricta/riguroasa. Timpul si vremurile au estompat si continua sa stearga nemilos cam tot; pensionarea conjuncturala a fost ultima operatie de clearing: tot arunc manuscrise, cursuri, carti, brevete, articole, xeroxuri si totusi pasesc prin casa ca si barza … si toate sunt acum “gunoaie” care contin ore si ore si ore rapite Andrei si Alinei. Acum este prea tarziu pentru regrete si timpul nu mai poate fi dat inapoi; Mircea – nasul nostru, mi-a dat totusi o justificare: “daca nu te zbateai nu aveai nici bani sa-ti intreti/susti familia si ca om/cetatean trebuia sa ai o profesie/ocupatie si sa lucrezi cate ceva/undeva”. Are dreptate si el; politehnica si “profesoratul” au avut elemente de tezaur si efecte benefice: formarea mea ca inginer, largirea orizontului cunoasterii in stiinta materialelor metalice, compunerea statutului profesional si conturarea personalitatii.

Lucrul/contactul direct cu studentii si mediul universitar, atmosfera academica de la catedra/facultate mi-au conservat tineretea sufletului si “programul zi lumina” mi-au permis totusi cresterea fetitelor; sa amintesc numai faptul ca opt ani de zile strabateam cu Dacia orasul la scoala Andrei la ora 8 si 17 cand era aglomeratia rutiera mai data-n paste (si cu benzina cu ratia de 20 l pe luna !!!). Aici sa o amintesc/mentionez si pe Rodica care cu daruire absoluta/totala si “sange” realiza/facea si menajul si serviciul (cu o adevarata mini-naveta, cu transportul in comun, la dispensarul din Chiajna). Sa o gratulez cu recunostinta si pe Alina care alaturi de noi si in egala masura ne-a ajutat sa supravietuim si sa invingem dificultatile/obsatacolele/birocratiile/nepasarile societatii de atunci si sa luptam cu maladia/suferintele Andrei; Alina, cu cheia de gat, venea si-i dadea Andrei de mancare si indeplinea restul sarcinilor, ea fiind totusi inca un copil. Cand Alina era in anul II de facultate eu a trebuit sa merg la Cluj cu/pentru operatia de plamani a lui Rodica; doua saptamani, prin forta lucrurilor, au stat singure si s-au descurcat. Alina ii lasa de mancare Andrei, o inchidea in casa, o lasa singura si mergea la cursuri; venea, gatea/pregatea masa si apoi mergea/pleca din nou/iar la seminarii. Nimeni, rude sau cunostinte, nu numai ca nu le-au ajutat de loc dar nu au dat nici macar un telefon; evident ca Dumnezeu si Sfanta Treime (in special Isus care era/este totul pentru Andra) ne-a vegheat si ajutat; nu numai atunci ci si acum ca sa mai putem trai inca fara Andra, ca sa ajutam la cresterea/ingrijirea nepoteilor si sa o sprijinim si pe Alina care pentru noi - tot mica/fetita noastra a ramas !!!

Concluzionand: <dupa> mine = mai NIMIC !!!

peste ani … hai atunci sa vedem ce ramane <din> mine …

… regrete/pareri de rau, amintiri si fotografii; din pacate elemente perisabile in timp si de catre timp …

… o serie de lucruri personale si prostioare; in permanenta stare de economii, caci nu se stia cand vine nenorocirea (Dacia era in stare de “mars” in permanenta si cu o canistra de 20 l in debara ! chiar si cand a luat foc am reparat-o cu Gheorghita – Dumnezeu sa-l odihneasca !- in trei zile), nu am avut nici ceas de aur si nici pipa de colectie. Toate nimicurile vor incapea intr-o sacosa de Billa si la gunoi. Poate copilasii isi vor mai alege cate “ceva” … asta imi fac eu planul/pasarea Mihai Viteazul …

Macabru dar nu pot sa nu pomenesc de mormantul de la Sibiu facut sa fim langa/alaturi/cu Andra. Am avut marele privilegiul si Dumnezeu ne-a ajutat ca la plecarea Andrei sa fim amandoi si eu si Rodica. Poate asta ne-a si ajutat sa supravietuim; nenorocirea ca <peste ani> - “nenorocirea” unuia dintre noi ca va fi “singur” si apoi va ramane singur …

Din “experienta” cu parinti lu’ Rodica astfel de monumente funerare rezista cam 40 de ani (25 de ani e chiar “garantia” locului de veci asigurata/data de administratia cimitirului); disparitia rudelor duce la degradarea mormantului si inevitabil stergerea/distrugerea si a acestei religve.

Deci si <din> mine = NIMIC !!!

… si acum, in graba/superficial, dintre multele regrete ale necunoasterii, cateva la intamplare:

-         ce va fi cu Alina ?

-         copilasii ei … profesii, familii; ce fisiere/foldere vor fi in mintea lor la capitolul copilarie, Andra, babi, buni ?; cum vor arata cand la randul lor vor avea copii si vor fi si ei bunici ?

-         ce va fi la/cu Sibiul peste 50 de ani ?; idem/la fel cu toate locurile/orasele pe unde am stat/trecut ?

-         ce va fi cu Romania ?; cu sau fara Transilvania, Basarabia (Moldova) ?; marele cutremur va fi venit/va trece ???

-         ce sursa de energie va fi ?; benzina, carbunele, centralele nucleare vor exponate de muzeu ?

-         pana unde se va ajunge cu ingineria genetica ?; cancerul isi va gasii tratament/vindecare sau va fi o simpla/usoara gripa si alte maladii mai groaznice vor apare ?

-         exista viata/omenire si pe alte planete ?; anul lumina se va putea “pipai”/simti/trai ?; pe pamant se va simti lenta moarte a soarelui ?

-         ce se va intampla cu internetul, limbile diverselor popoare, granitele/frontierele tarilor/statelor ?

-         ce/cand/cum va fi cu cel de-al treilea razboi mondial ?; “guvernul mondial” va ramane ca poveste sau isi va intra in atributii ?

-         banul va fi tot “regele” tuturor bucuriilor/fericirilor-necazurilor/saraciilor ?

-         diverse si amestecate: ocupatii/profesii/joburi, salarii-venituri/pensii, alimente, clima/incalzire globala/calotele polare, modificari genetice/durata medie de viata/transpalnturi de organe vitale, astronauti antici/civilizatii disparute, viata dincolo de moartea fizica s.a.m.d.

-         revenind la “cartea cartilor”= BIBLIE ce/cat/cate se va/vor adeveri/implini/intampla etc. ???

      ... ca sa fiu sincer si corect, de fapt din aceste infinite/nesfarsite regrete, odata cu plecarea mea - vor dispare si ele asa ca este inutil sa mai pierd timpul (atat si atata de scurt si pretios !) sa le mai enumar si sa ma mai gandesc/judec care este mai mare/sfasietor/trist; de fapt sa admitem ca viata este o scena si noi niste bieti actori care jucam intr-o piesa mereu/la nesfarsit cam imperfecta/nereusita care are fundamentalul defect ca are un SFARSIT mereu/la nesfarsit care vine prea repede, pe neasteptate si, din pacate, este inevitabil ...

… si totusi (imi) ramane eterna intrebare: ce va fi peste ani ???