Peste cateva zile
implinesc/aniversez 68 de ani; exagerat/neavenit “aniversez” pentru ca o
aniversare implica o bucurie ceea ce nu este nici cazul meu nici a
evenimentului mentionat; cand din “prajiturica” nu a mai ramas decat foarte
putin – ce sa simti altceva decat o sfasietoare tristete ?
Viata implica/cunoaste si “bilant-uri”
la momente marcante de masurare/constientizare a trecerii/scurgerii TIMP-ului:
nastere, moarte, zile onomastice, revelioane s.a.m.d.
Bilantul
este o oprire/moment de meditare si gandire de autoanaliza si cuantificare; ca
sa faci/realizezi un bilant trebuie in prealabil sa stabilesti un plan, o lista
de targets, sa-ti definesti o serie de orizonturi la care sa ajungi sau sa-ti
elaborezi/concepi niveluri ale cunoasterii/experientelor de viata pe care sa le
escaladezi/parcurgi.
Bilantul cuprinde si detalii
nesemnificative si probleme fundamentale in raport de perioada cand este facut
si de mintea/judecata la momentul respectiv ... mereu o lupta intre BINE si
RAU, intre A FACE si A RENUNTA, intre FERICIRE si NE-IMPACAREA CU SINE.
La tinerete
sunt bilanturi bogate si puternic colorate, spumoase si din baloane de sapun; vin
realizari in gallop si trec efemer disparand in uitare/nepasare ca sa lase loc
altora si altora. Anotimpurile lu’ Vivaldi se succed si permuta intr-o veselie,
fiecare zi, desi e o sarbatoare, o consideri banala/normala si nu te bucuri/nu
o savurezi fara sa te gandesti ca vine timpul/vremea cand vor dispare. Tintele
pana sa le atingi par mari si stralucitaore, dupa – sunt sifonate/ponosite/demodate,
insipide si inodore, le arunci si fugi mai departe, mai departe ca un risipitor
cu resurse inepuizabile …
Dupa
50 de ani lucrurile sunt mai cenusii si profunde, realizarile mai putine ca
numar dar mai marete si impresionante; muzica are note grave si adancimi de
simfonii.
La 60 de ani esti cam in varf de
deal si incepi coborarea; nu prea mai pasesti ci cam te rostogolesti si din pat
si pe scari si in ceea ce priveste starile sufletesti. Grijile si teama zilei
de maine te fac morocanos, durerile fizice de sanatate se suprapun traumelor
sufletesti ale neimplinirilor, esti irascibil si foarte critic cu toate si cu
toti. Lipsa de timp de traire te panicheaza, de frica mortii desi ai mintea cea
mai coapta te porti copilareste/stangaci si esti debusolat/stresat cand ar
trebui sa fi cel mai linistit caci capatul drumului si deci sfarsitul sunt
aproape si nu prea mai ai ce pierde. Ruptura/fractura de idei si filozofie
intre generatii se mareste/adanceste si incet, incet si dureros uitarea se
asterne si in mintea ta si in jurul tau si in ceea ce priveste cele traite/vazute/simtite
si bucurate sau suferite.
Un urs
in hibernare care nici nu moare dar nici nu mai traieste;
amortit/anchilozat/intepenit si cu ochii inchisi lasa numai gandurile sa-i brazdeze
cerul mintii si se lasa imbatat de amintiri, sclipiri de ratiune si lungi si
nesfarsite somnolente/naluciri si fantasme.
Sa nu
pierdem vremea cu amintiri si stari deja trecute; sa vedem despre “bilant 68” -
ce putem spune ???
A trecut
un an si patru luni de la plecarea Andrutei; cam asta este tot si
essential pentru mine sau nu este inca nimic si urmeaza si alte inaltari … cam repede,
prea repede si scurt – extrem de scurt pe-atata cat a fost si de frumos si de minunat
si de unic …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu