Fiecare
dintre noi este un “fiu” al actiunilor/trairilor sale si locurilor pe unde si-a
petrecut viata …
Un “fiu
risipitor” care inconstient de intreg parcursul vietii a imprastiat clipe, ore,
zile, luni, ani … daca de la inceput ai vedea si “sfarsitul” poate am fi mult
mai chibzuiti cu gramajoara de timp data de Dumnezeu …
Criminalul
se intoarce la locul faptei; fiecare dintre noi tindem/dorim/tanjim sa ne
intoarcem la locurile unde ne-am ucis visele si am neglijat bucuriile zilnice
pentru planuri marete de viitor care nu se vor indeplini niciodata:
·
locul nasterii; parintii nu ti alegi si nici locul nasterii. Ramai cu un
gand cald in suflet pentru acest loc si devi un mic “nationalist” care
urmareste si sustine (cel putin mental) evolutia regiunii respective;
·
copilaria; pentru toti este perioada cea mai fericita. Ai totul si esti
nestiutor: nu sti ce urmeaza si cat de greu este sa traiesti si prin ce chinuri
treci ca sa poti sa-ti impui sa fi fericit, sa nu te compari cu nimeni, sa fi
modest si cumpatat, sa te bucuri de lumina soarelui/zilei cand te trezesti, sa
privesti cerul si norii, sa mirosi o floare si sa urmaresti un musuroi de
furnici o zi intreaga care reprezinta pentru ele probabil 10 ani …
·
liceul … prima si cea mai
romantica perioada de socializare; intoarcerile au loc prin aniversarile din 5
in 5 ani pana la 50; apoi nimic … nu prea mai sunt “fii risipitori” ci numai
amintiri;
·
facultatea sau echivalentul; incercari si suplicii impuse de rigorile
sociale; pentru cei de pe coclauri sau Tibet nu sunt necesare hartii/diplome.
Mereu exista regretul dupa alt profil/specializare fata de cea urmata … daca
eram eu … cu mintea de acum cred ca cel mai frumos este sa fi calator,
cumparator (shopping-ar) s.a.m.d. adica sa faci numai ce iti face placere, ai
talent/inclinatie/aptitudini. Intotdeauna apare un decalaj intre trup si suflet;
trupul este uratit de timp, sufletul ramane tanar si plin de
sperante/planuri/dorinte …
·
jobul; cat sunt sefii/bosii de rai/tampiti/perversi, dupa 40 – 50 de ani
de “prestatie” te atasezi de locul respective, colegi si tot restul probabil si
pe baza unui sindrom Stockholm de impacare intre calau si victima. Este perioda
de maxim castig material si de pierdere/ingradire a libertatii, de acceptare a
compromisurilor. Sfatul meu ??? Planificati-va/doriti-va pensionarea inaintea
chiar a angajarii !!! Nu uitati axioma: "Va cheltuiti/consumati/schimbati tineretea
si sanatatea ca sa faceti bani, apoi la batranete dati toti banii si tot nu
recapatati sanatatea avuta …"
Intoarcerea
Fiului Risipitor este expresia/materializarea dorintei fiecaruia dintre noi de
a relua totul de la inceput cu evitarea erorilor/lucrurilor rele si
neplacute/neimplinirilor/greselilor s.a.m.d. facute, adica o absurda incercare
de a intoarce timpul sau a schimba soarta … la inceput fiecare avem timp si
sanatate si minte/experienta/profunzime/discernamant/judecata putinele si
superficiale … apoi scoala vietii ne maturizeaza si mareste profunzimea, ne
creste puterea de evaluare si capacitatea de manageriat a complexelor probleme
ale vietii in interconectivitatea cu familia si societatea dar timpul a cam
trecut, sanatatea s-a subrezit iremediabil si intreaga enciclopedie mentala nu
mai ajungi sa o utilizezi; apare inevitabil dorinta de transfer a intelepciunii
la copii si nepoti (vai de cei fara rude/urmasi: mor “bogati” striviti de
propria “avere” dobandita aiurea; la ce bun sa fi trait ???).
Uneori destinul ne trimite
semne, de unele tinem cont, insa, pe majoritatea le ignoram din simplu fapt ca …
nu credem in existenta acestuia.
Deci care este destinul
oricaruia dintre noi – fiu risipitor ???
INTOARCEREA !!!
Geneza 3:19: "În sudoarea
feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai
fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu