perpétuum móbile

… si totusi, dupa Andra, traiesc, sunt viu, ma misc si gandesc; explicatia ? omul = acest cibernetic perpétuum móbile …

Se poate constata asemanarea intre om si un system de calculator/computer: suma de hardware si software, amestec de materie, energie, informatie; simbioza trup/suflet …

… o retea LAN [O retea locala de calculatoare (LAN) este un sistem care permite unor aparate independente sa comunice intre ele, in cadrul unui spatiu limitat, utilizand pentru comunicatie canale fizice de viteza ridicata si sigure], adica un trup in care fiecare organ are propriul soft, organe legate si in serie (moartea/intreruperea unuia duce la anularea intregului sistem) si in paralel (fiecare ‚traieste” in sistem si de sine statator si in multiconexiune), toate conectate si conduse de unitatea centrala a creierului ... cu sisteme fiziologice/biologice cladite/alcatuite din miliarde de celule si biti … creierul insumeaza informatia de la toate perifericele, comanda/manageriaza fiecare organ terminal, fiecare organ are „creierasul” lui si totul este un univers biologic, genom uman (totalitatea particularitătilor ereditare prezente în nucleul celular; grup de cromozomi, diferiti genetic, care formează o unitate) perfect definit intr-o infinitate de forme si persoane/perpétuum móbile ... singura limitare este TIMP-ul.

… microuniversuri cu entropii ametitoare, un haos compus din conglomerate perfect ordonate … un infinit mic de gene mostenite din grauntele AND initial care apoi se transforma intr-un infinit mare de calitati/functiuni dobandite pe parcursul vietii …

… deci un perpétuum móbile in care trupul merge intr-un perfect sincron cu sufletul; deci merge, merge pana cand nu mai merge … ghinion; lent, in timp, sau brusc un organ sau chiar unitatea centrala - cedeaza.

Apare MOARTEA !

Intreg sistemul se prabuseste; perpétuum móbile se dezactiveaza. Orice pe lumea asta se indreapta, se repara, are o rezolvare … pana la MOARTE cand se opreste TIMP-ul si totul dispare !

Dupa moarte nu mai este NIMIC decat AMINTIRI, un mormant si o cruce … de fapt mai multe cruci: si cele din cimitir si cele din sufletul nostru.

Se mai vorbeste de moartea clinica: cazul cand se mai poate reutiliza cate o sarma, siguranta, rezistenta sau bobina din fostul trup.

Mult mai misterios este drumul sufletului; unde se duce el ???

Durerea poate inversa procesul ? Se poate ca durerea sa usuce/sece sufletul si trupul sa ramana un „mort viu” ?

Poate exista trup fara suflet ? Exista suflet fara trup ?

Viata, suflet, trup … gand, durere, fericire … suma de hardware si software, amestec de materie, energie, informatie …

… si totusi, dupa Andra, traiesc, sunt viu, ma misc si gandesc; explicatia ? omul = acest cibernetic perpétuum móbile … care merge, merge pana cand nu mai merge …

Doamne, daca-mi esti prieten

de Spiridon Popescu

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.