Loading...

sâmbătă, 30 aprilie 2011

EFECTUL MOZARD

Indiscutabil că muzica are un efect substanţial/sesizabil asupra psihicului uman şi este utilizată ca şi „substanţă activă de bază” în terapiile moderne PSI.



Ca orice lucru insuficient cercetat şi cunoscut, domeniul naşte controverse şi diverse atitudini/reacţii de la neluarea în seamă la exagerări de tipul modificării/creşterii IQ-ului:


Evident apare şi interacţia/corelaţia „materialul clientului şi măestria croitorului”; vis-à-vis de timpul ascultării - contează şi vârsta „pacientului”:

§         Bebeluş – http://youtu.be/sL_7p2FfWLk

§         Adolescent – http://youtu.be/saalGKY7ifU

§         Matur – http://youtu.be/4sMc-p19FIk

§         Copil senil - http://youtu.be/_-ifJRhG2rw

Sunt numeroase bolile şi maladiile; în aceeaşi măsură au fost dezvoltate şi se pot utiliza/încerca o infinitate de „medicamente”: clasici şi monştrii, stiluri şi genuri, compoziţii româneşti sau de aiurea ….; farmacia cu simfonică şi populară/lăutărească/petrecere reprezintă un alt univers.
Fără a discuta despre Adrian Păunescu, cenaclul a fost indiscutabil o alternativă de care nu trebuie să ne fie ruşine; să amintim cu drag şi vinil-urile din U.R.S.S şi Bulgaria.
Urmează PC şi boxele cu scurte/modeste ieşiri pe internet. Apar CD-R/W şi formidabilul format MP3; dezmăţul se dezlănţuie cu generalizarea cablului sau wireless router/packet switching şi mană cerească - motorul/serviciile Google cu infinita e-muzicotecă YouTube şi videoclipurile MP4.
Pe lângă electronica nano-sofisticată, efecte placebo sau in vitro propriilor trăiri se obţin şi cu o simplă vioară:



Peste toate domnesc regal şi fast IUBIREA/DRAGOSTEA, SPERANŢA şi GÂNDURILE POZITIVE:

Rămâne eterna întrebare: suferinţa/frica de timpul scurt al trăirii pe acest Pământ, cu ce tip de "pastile Wolfgang Amadeus" să le tratăm ?!?

vineri, 29 aprilie 2011

SOMN


De formaţie inginer sunt obişnuit cu analizele dimensionale şi concluziile logice bazate pe date şi cifre; natură visătoare şi inerent introvertit, am răbufniri de frondă romantică faţă de logica rece şi abstractă a principiilor numerice.
Profesia didactică mă îndeamnă să dau sfaturi şi să îndrum; păcat că toate acestea nu mi le pot aplica şi propriei conduite.
Iată o scurtă analiză a bugetului fizic de timp cotidian:

capitolele celor 24 de ore
ore - minute
pondere, %
hrană/supravieţuire
1,25 h = 75’
5,208
somn/odihnă/repaus
9 h = 540’
37,500
igienă/refresh
0,45 h = 45’
3,125
transport/deplasare
2,5 h = 150’
10,420
mass media/PC/TV
1 h = 60’
4,166
obligaţii societate/job/obţinerea de venituri
3,5 h = 210’
14,583
achiţizii/aprovizionări/logistică
0,5 h = 30’
2,083
interfaţă societate
1 h = 60’
4,166
pierderi neprevăzute-nerecuperabile/depăşiri programe
1 h = 60’
4,166
TRĂIT VIAŢA/CLIPE de FERICIRE/TIMPUL EU-lui
3,5 h = 210’
14,583
TOTAL ore/%
24 h = 1440’
100,000


TRĂIT VIAŢA/CLIPE de FERICIRE/TIMPUL EU-lui = 3,5 h = 210’/zi;
somn/odihnă/repaus = 9 h = 540’/zi;
raport 540 : 210 = 2,571 » 2,6

             Dramatic; tragic; pierzi cu somnul de 2,6 ori mai mult decât cu esenţa vieţii !
La grădiniţă ai o scuză, mămica îţi impune programul şi trebuie să te conformezi.
             La clasele primare, „tovarăşa” hotărăşte ce este bine şi ce nu, deci iar eşti absolvit de orice vină !
La liceu deja mi-am luat soarta în mâini şi cu A.R.P.E.T.-ul elevului Dima dintr-a VII-a în minte/suflet/comportament, la bacalaureat, la proba de matematică am întârziat din cauza unor prelungi săruturi de primăvară/vară, iar restul notelor au fost modeste.
La facultate – „Bucureşti, oraşul prăbuşirii” de Octav Dessila …; şansa mea că am avut colegi mai vârstnici, conştienţi/îngroziţi că facultatea este numai 5 ani şi cu nesaţ am trăit „Viaţa ca o pradă” a lui Marin Preda: eram ocupanţii rândului liber/rezervat (VIP-urilor, dar atunci nu apăruse neulogismul !) de la operă (2 lei biletul pe legitimaţia de student; aveam o colegă care distribuia/rezerva bilete pe următoarele 2 săptămâni), operetă, casa studenţească Grigore Preoteasa (cu teatrul Podul de la mansardă, clădire care era mereu în consolidare/renovare), matineul mic/matineul mare /reprezentaţia de seară – la teatru. Văd şi acum ca prin ceaţă (era al treilea spectacol pentru mine în acea duminică) recitalul Leopoldinei Bălănuţă de la Nottara cu „Doi pe-un balansoar”, cu scârţâitul leagănului şi scaunele de pluş roşu.
La Berlin/Berlin după ce am comandat, pe atunci la modă, un blue mary cocktail (lichior-bitter de portocale verzi), barmanul mai întâi ne-a încasat banii şi apoi ne-a servit; la cofetăria OP12 de la Gara de Nord, secărica verde (toate băuturile erau colorate ca să vedem viaţa în roz !) era savurată cel puţin lunar când luam bursa ….
Toate aceste „frumuseţi” au fost cum au fost, dar în orice caz puteau fi şi mai  „frumuseţi de frumuseţi” dacă aveam minte şi mai puţin „somn”:



        Sfatul meu ?!? Este evident  …. INVERSAŢI RAPORTUL 2,6 !!!!!!

        Şi totuşi … câteodată îmi este atât de SOMN ….






luni, 25 aprilie 2011

RECIPROCITATE

Reciprocitatea este bazată pe proporţionalitate; când nu se respectă bilanţul apar tensiuni/insatisfacţii/frustări.
Începutul este deja la grădiniţă, clasele primare, liceu; devii conştient/atent în timpul facultăţii şi circumspect pe parcursul vieţii pentru un evantai larg de persoane: rude, prieteni, cunoscuţi, colegi, colaboratori şi necunoscuţii pe care viaţa ţi-i scoate în cale.
Student fiind, la grecul de la subsolul gheretei de la Moxa eram tratat AZI cu un lapte bătut, dar aveam grijă ca MÂINE să întorc gestul; mulţi colegi însă aplicau soluţii de la matematicile speciale: permutări, combinaţii, infiniţi mici …
La articole, cărţi, brevete ş.a.m.d., de drag şi iubire, întotdeauna mi-am amintit de o serie de „apropiaţi ai momentului; timpul trecea şi la alte momente observ că alţii au memoria mai scurtă.
De Crăciun, Paşti, Anul Nou, Mărţişor am bucurat pe mulţi, la nivelul minţii şi inspiraţiei mele, cu gânduri bune, sincere urări şi felicitări amuzante; numai câţiva au întors gestul. De curiozitate, fă-ţi o socoteală similară şi vei vedea că şi TU eşti în aceeaşi situaţie „inechitabilă” care lasă gust amar şi păreri de rău.
Descopăr zilnic minunăţii web-iste, wikileaks-uri senzaţionale sau nostime animăluţe; mă grăbesc să împărtăşesc/împart bucuria cu cât mai mulţi. Foarte puţini răspund sau reciprocitatea aproape că nu există.
Am căutat să dăruiesc bucurii şi să împart plăceri nevinovate: duioase melodii, savuroase reţete, sugestive/reprezentative poze şi fantastice fotografii, misterioase texte; folderele respective tot eu singur mi le umplu cu fişiere, http/uri şi URL-uri.
Soluţia ? Se pare că este blog-ul ! Vorbeşti cu tine însuţi şi laşi o urmă în infinitul electronic; se zice că fiecare dintre noi ar trebui să planteze, în trăirea sa, un copăcel ca să nu rupă continuitatea vieţii pe acest Pământ.
Aceste rânduri să fie frunze ale acestui copac/blog al meu !


Cine ia o frunză va înverzi speranţa/dragostea şi restul se va pierde/usca în neant/spaţiu şi timp !
Deci reciprocitatea NU funcţionează; nu există proporţionalitate. Întotdeauna dai mai mult şi primeşti mai puţin; cu o excepţie: nu dai nimic rău şi primeşti nepăsare/indiferenţă sau/chiar ură şi răutate.
Ca şi cu datoria externă a ţărilor (inclusiv bogata Americă) sau dezechilibrul balanţele de plăţi import/export, apare întrebarea: „unde sunt banii şi de unde apar diferenţele dacă toată lumea pierde şi toţi sunt datornici ?”
Rămâne un singur capitol de la care nu am aşteptat respectarea principiului:

IUBIREA !

Explicaţia ?
Nimeni nu poate iubi mai intens/arzător ca mine; în consecinţă nimeni nu-mi poate întoarce iubirea …...
Cu o dublă excepţie: pe EL încă nu l-am iubit total şi ANDRA este iubirea absolută ……..

Parafrazând CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI – EU SUNT CEL MAI IUBITOR PĂMÂNTEAN !
Paralele ? Am avut un prieten PETRINI, sunt şi eu universitar, am şi eu un destin cu petale negre, am multă/enormă/totală IUBIRE …


joi, 21 aprilie 2011

TESTAMENT

In general „plecarea” este o nenorocire; vine întotdeauna prea devreme şi întrerupe brusc ghemul în care suntem înveliţi/legaţi de lumea aceasta.
Sunt şi situaţii de bolnavi incurabili, „legume” conectate la aparate de asigurare a vitalităţii diferitelor ţesuturi pentru care dispariţia este o uşurare/binefacere pentru toate părţile.
Pot apare şi „blocaje” ale trăirii sau incompatibilităţi între propriul soft interior şi multiHDD-ul/interfaţa cu cei înrudiţi sau societate; mintea respectivului, din/la acel moment, vede ca singură soluţie – moartea.
În toate cazurile rămâne un „bilanţ contabil de viaţă” frânt/fracturat; aceasta este cauza care generează efectul de TESTAMENT.
Ca orice alt sentiment (fericire/durere), TESTAMENT-ul este mai profund şi conştient la minţile introvertite; aşa se explică faptul că în loc să-şi plângă soarta crudă, respectivul se grăbeşte/este obsedat de gândul încheierii/terminării/înnodării tuturor capetelor de aţă de la ghemul care a fost tăiat/secţionat:


Gândindu-ne la astfel de întâmplări pe care le cunoaştem cu toţii, TESTAMENT-ul este conceput/editat pe mai multe direcţii:
§         Inventar succint al realizărilor de care evident nu te mai poţi bucura/beneficia şi indicaţii de transfer ale acestora asupra apropiaţilor pe baza unor motivaţii logice sau criterii aiuristice;
§         Opis baroc şi sofisticat cu ceea ce ar fi trebuit să fie făcut şi sfaturi perfecte/teoretice/abstracte urmaşilor de realizare a lor, fără să conştientizeze că viaţa este o mare plină şi de peştişori de aur şi dantelă de coral, dar şi de banalităţi/ambiguităţi/zone moarte şi aride;
§         Satisfacţia prostului de a pedepsi pe cei pe care nu i-a putut atinge/leza cât a fost în viaţă şi/sau umor sadic şi pervers de a epata;
§         Un act de frondă, contrazicere şi răzvrătire faţă de propriul EU şi crez; rondou naval de dezicere. Este un moment când poţi fi complet sincer cu tine şi faţă de ceilalţi, fără compromisuri şi gesturi echivoce, de la 100 la 100 iubire, la indiferenţă sau ură totală.
Este un fel de sanie pe care o faci în vara vieţii ca să poţi merge, Doamne fereşte şi iarna - când vine frigul morţii:
Cu toţii suntem pădurea şi fiecare – un copac; şi totuşi să nu ne gândim un pic şi la un TESTAMENT ?!?
 

sâmbătă, 9 aprilie 2011

SEMNE

Pământul, inevitabil, în mişcarea şi existenţa lui infinite are ZILE şi NOPŢI !
În lumea asta ORICE are două feţe/aspecte/caracteristici: ALB şi NEGRU !

Ai o BUCURIE ? Savureaz-o, dar nu uita … de TIMP şi de faptul că totul este trecător !
Te loveşte o NENOROCIRE sau un TERIBIL NECAZ ? Depăşeşte-le şi lasă TIMPUL să se scurgă … „ce e val, ca valul trece” …

„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate.
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate.
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece...
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece...”

În TOATE este un SEMN de la EL, indiferent de CREDINŢA ta:




VIAŢA mea ?
ALB: că a existat şi este aşa de neasemuită, unică, superbă, minunată …
NEGRU: aproape a trecut; ce va fi cu/ce vor face cei dragi după plecarea mea spre „merele de aur pe tărâmul de dincolo” ?
 
ANDRA ?!?
NEGRU: a intrat în statistica de 4,7 % nou născuţi cu probleme de sănătate la suta de bebeluşi …
ALB: EL ne-a dăruit-o nouă să o iubim şi să ne facă viaţa fericită …

Dacă eşti PROST ?
NEGRU: eşti prost !
ALB: suporţi uşor orice BUCURIE – NECAZ fiindcă nu-ţi dai seama de nimic pe principiul post-decembrist: „noi muncim NU gândim !
 
Eşti DEŞTEPT ?
ALB: poţi judeca/aprecia pe cei din jurul tău cu juste şi nobile principii;
NEGRU: nu eşti niciodată fericit fiind conştient totuşi că în valoare absolută – eşti atâta de tâmpit …

Îţi este frică de MOARTE ?
ALB: Mori şi scapi de grijile vieţii …
NEGRU: Mori şi nu te mai poţi bucura că ai scăpat de grijile vieţii …


















joi, 7 aprilie 2011

CICATRICI ….. REDUNDANTE ?!?


Analize invasive, intervenţii chirurgicale, proteze; situaţii şi trăiri care lasă urme ….
Câteva cuvinte despre acestea în ceea ce priveşte sufletul meu.
După clasaV-a începusem să citesc binişor; aveam acasă o bibliotecă bogată, cu zeci de romane interbelice cumpărate de mama mea în tinereţea sa. Cărţi cu coperţi frumos colorate şi unele, virgine - chiar cu paginile netăiate; capodopere tipografice de la edituri vestite şi apoi îngropate de vremuri şi timpuri: Cartea Românească, Remus Cioflec, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Naţionala MECU S.A., Fundaţia Culturală Regală Principele Carol, Prometeu, Forum, Socec, FORTUNA, Revista Fundaţiilor Regale … şi apoi mai târziu – ESPLA/Editura de Stat pentru Literatură şi Artă.
Astfel la întâmplare sau pe baza recomandărilor făcute de mama mea prietenelor sale cărora le împrumuta periodic astfel de obiecte rare, am început „lungul tratament”:
§         Mihail Drumeş [Capcana, Invitaţie la vals, Ioana d'Arc, Scrisoarea de dragoste, Elevul Dima dintr-a şaptea cu A.R.P.E.T – ul (Asociaţia Română pentru Expediţia Transoceanică), Se revarsă apele, Sfântul Părere/Cazul Magheru, Arde Prahova];

§         Radu Tudoran/Bogza (Toate pânzele sus);

§         Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război; Patul lui Procust);
§        Damian Stănoiu (Fete şi văduve, Camere mobilate, Parada norocului, Călugări şi ispite, Necazurile părintelui Ghedeon, Duhovnicul maicilor);
§         Petru Dumitriu (Bijuterii de familie, Cronica de familie);

§         Petre Bellu (Apărarea are cuvântul, Câine vagabond);

§         Clitus Constantinescu (Lacul blestemat);

§         Theodor Constantin (Fiul lui Monte Cristo, Urmărirea abia începe, Casa cu neguri, Crizanteme pentru Erna, Căpitanul de cursă lungă, Enigma „Profesor Rebegea”);

§         Sorana Gurian (Zilele nu se întorc niciodată); VIVIAN;

§         Radu Tudoran (Oraşul cu fete sărace, Un port la răsărit, Maria şi marea, Dunărea revărsată, Fiul Risipitor);

§         Octav Dessila (Bucureşti, oraşul prăbuşirilor, Iubim = Început de viaţă/Sfârşit de viaţă/Uităm prea repede);
§         Cella Serghi/Marcoff (Pînza de păianjen; Mirona: „Vezi, aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Undeva păzeşte carnivorul: păianjenul ...”);

§         Gib Mihaescu (Donna Alba, Grandiflora, Vedenia, Rusoaica, Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui student întârziat);

§         Ionel Teodoreanu (La Medeleni); Mircea Eliade (Domnişoara Christina, Nuntă în cer); Mihail Sadoveanu (Locul unde nu s-a întâmplat nimic); Cezar Petrescu (Oraş patriarhal, Calea Victoriei, Adăpostul Sobolia); Mateiu Caragiale (Craii de Curtea-Veche); G. Ibrăileanu (Adela); G. Călinescu (Enigma Otiliei, Scrinul negru) …. şi altele nenumărate.

Piese rare şi mult apreciate erau şi traducerile; după revoluţie, cu drag am văzut reeditarea integralelor la variantele „fluviu” şi „saga” la care eu cunoscusem numai începutul sau capul de serie:

§         Pearl Sydenstricker Buck (Vânt de Răsărit, Vânt de la Apus, Casa de lut);
§         John Galsworthy (Forsyte Saga, Vila Rubein, Insula fariseilor, Bogătaşul, Conacul, Fraternitate, Patricianul, Încătuşaţi de lege, De închiriat, Cântec de lebădă, Dincolo);
§         Henryk Sienkiewicz (Quo Vadis,Cavalerii teutoni, Prin foc şi sabie, Potopul, Vraja păcatului);
§         Anatole France (Crima lui Sylvestre Bonnard, Cutia de sidef, Crinul roşu, Inelul de ametist);
§         Mark Twain (Aventurile lui Tom Sawyer, Prinţ şi cerşetor, Aventurile lui Huckleberry Finn, Un yankeu la curtea regelui Arthur);
§         Erich Maria Remarque (Nimic nou pe frontul de Vest, Cuibul viselor, Trei camarazi);

§         Jack London (Mihail, Caine De Circ; Trei inimi, Lupul de mare, Timpul nu aşteaptă, Pui de lup, Războiul claselor, Colţ alb, Călcâiul de fier, Martin Eden, Croazieră cu Snarck);

§         Paul Feval [junior şi senior] (Cocoşatul, Cavalcadele lui Lagardère, Ducele de Nevers, Fiul lui D'Artagnan);

§         William Somerset Maugham/Gay (Robie, Vila de pe colină, Plăcerile vieţii, Luna şi doi bani jumătate, Vălul pictat, Julia-Liza din mahalaua Lambeth);

§         Marie Anne Desmarest (Torente); Andre Maurois (Climate); Edmondo De Amicis (Cuore- inimă de copil); Camil Petrescu (Fram ursul polar); Sergiu Milorian (Furnicel); Aleksei N. Tolstoi (Hiperboloidul inginerului Garin); Alexander Beleaev (Capul profesorului Beleaev, Omul amfibie); Guy de Maupassant (Bel-Ami); Emile Zola (Paradisul femeilor); Irwing Stone (Agonie şi extaz);

Urmează o perioadă deosebită prin frecventarea bibliotecii ASTRA; destinul îmi scoate în cale pe distinsa Dna Venturra. Cu soţul decedat la canal, Doamna de familie nobilă şi vastă cultură franceză mă simpatizează instantaneu încă de la întocmirea/scrierea fişei de cititor (pe baza buletinului mamei mele); locuiam pe strada Henri Barbusse. Evident că au avut loc mai multe procese:

1 - meditaţii intensive de limbă franceză, aproape gratuite;

2 – întreaga operă a prozatorului francez, militant comunist şi pacifist, „aprofundată” ca pe lucrările Congresului al IX-lea din 1965 când avea loc reabilitarea lui Pătrăşcanu ş.a.m.d.;

3 – lectura se desfăşura cu „raftul/rândul”; la pachetul de 7 cărţi erau cel mult 2 lecturi uşoare (gen Câinele din Baskerville, Arthur Ignatius Conan Doyl sau Commissaire Jules Maigret de la Direction Régionale de Police Judiciaire de Paris) şi restul numai clasici, titani şi nemuritori: Gustave Flaubert, Honoré de Balzac, Charles John Huffam Dickens, Bolesław Prus, William Makepeace Thackeray, William Cuthbert Faulkner, Thomas Mann, Lev Nicolaevici Tolstoi, Alexandre Dumas père şi Alexandre Dumas-fils, Henri-Marie Beyle-Stendhal, John Galsworthy, George Sand-Amandine Aurore Lucile Dupin, James Augustine Aloysius Joyce, Joseph-Marie Sue/ Eugène Sue, Michel Zevaco, Adeline Virginia Woolf, Feodor Mihailovici Dostoievski, Jules Verne şi restul pe care-i ştim cu toţii …

Adio Aventurile submarinului Dox sau colecţii de 15 lei, foiletoane săptămânale pe ordinara hârtie de ziar gen Monstrul galben; ca să fiu sincer acasă „îmi făceam plinul”, pe ascuns, cu spioni, război, partizani (ruşi, dar şi chinezi pentru înlăturarea japonezilor) ….
Încet, încet rănile se înmulţesc (mituri, prototipuri, idealuri, fantasme şi vise – nenumărate gânduri şi dorinţe); „necuratul” mi se strecoară în suflet şi în cap:




….  şi acum mai caut; am şi uitat ce caut; şi chiar de voi găsi ceea ce atâta mi-am dorit – cred că nici nu mai ştiu cu ele ce să fac  ….
Acum este cu totul o altă VREME şi un nou TIMP, mai mic, tot mai mic, şi mai mic …
 
Primesc:
Să tot citeşti, să te cruceşti
Ucigă-L Toaca-n Bucureşti
Ne tot adoarme cu poveşti
Vânătoreşti ...”; deci:



şi spre sfârşit puţin BANG - BANG, din anii cei trecuţi:
http://www.youtube.com/watch?v=DtnvtFKSjUs&feature=related

sâmbătă, 2 aprilie 2011

FORTA MOTRICE .....


Eram micuţ şi odată vara, la o „ţară” - undeva printre nişte dealuri, pe rafturi prăfuite am dat peste / am descoperit o broşurică jerpelită cu opera lui Arthur Schopenhauer; cu mintea de atunci am reţinut că forţa motrice universală (de la animale, la plante şi oameni) este  atracţia / motivaţia sexuală.
Tot atunci, de la un student bucureştean venit şi el în vacanţă la bunici ca şi mine, mi-a rămas spre studiu şi aprofundare o cărţulie albă şi diafană cu cele 365 de sonete dedicate de Francesco Petrarca iubitei sale Laura de Noves (o fi aflat ea vreodată cât de muză a fost ?!?).
Pentru ziua 13-a din an:

„Cu CÂt Sunt Mai Aproape De Cel Din UrmĂ Ceas

Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
Şi să mai sper în vreme e amăgire vană.

Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simţirii în tumult.

Cu trupul deodată, speranţa se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
Şi lacrima, şi râsul, şi teama, şi mânia.

E limpede cum printre păcatele năuce
Şi sterpe, regăsita se - nalţă omenia.
Şi cum ades zadarnic oftăm şi suferim !”
Mic şi naiv copil eram prins între sexologia şi primatului „voinţei” în sfera reprezentării lumii şi caracterizării comportamentului uman şi iubirea pură / dragostea absolută de „pe lângă plopii fără soţ …”
Evident contradicţiile principiale m-au confuzat, stare care se accentuează odată cu senilitatea vârstei; ca să fiu exact, acum mi se conturează „contondent” o altă forţă motrice: BANII !?!
Mai mult ca sigur postulate unanim exprimate („banii nu aduc fericirea dar fac viaţa mai frumoasă / uşoară”, etc. & ş.a.m.d.) sunt discutabile / interpretabile şi variat aplicabile de la caz la individ / situaţie şi mărimea sumei de bani în cauză: nu există incoruptibili / situaţie nerezolvabilă / necaz / probleme de la un anume număr de zerouri în sus !!!
Banii îţi rulează momente / situaţii de fericire; îţi dau putere şi încredere în sine. Te optimizează; banii te motivează !
Banii te şi rafinează / tupeitizează / agresivizează; puterea banilor se răsfrânge asupra ta ca şi marca maşinii: cu Dacia respecţi regulile de circulaţie, iar cu SUV-ul tai tu şosele în jurul tău.
Sofisticarea bogăţiei trece de la fashion Armani şi Versace la respectul de sine:



Care este durerea mea ???
         Lipsa de forţă motrice sau neproporţionalitatea ( … mult prea frumos şi deştept şi bani prea puţini prin comparaţie cu alţii …) ori neparitatea schimbului (bani trecători pe sentimente sincere şi durabile);  mâhnirea că şi rude, şi prieteni, şi toţi din jur – la o altă mărime a forţei mele motrice ar fi şi mai „rude de rude”, şi mai „prieteni de prieteni”, şi cu cei din jur aş fi mult mai „eu ca EU”, care acum, fără plăcere şi în totală silă şi desgust suport situaţii şi posturi contrare sufletului meu.
         Nu ai acelaşi sentiment ? Să fiu eu prea sensibil şi suspicios ?