duminică, 24 iulie 2011

S-a mai scurs o NOAPTE !

S-a mai scurs o NOAPTE !

Un firicel plăpând de VIAŢĂ a mai aprins odată lumina zilei ... până CÂND ?!?

NON STOP

EA nu oboseşte niciodată; lucrează NON STOP: seceră, coseşte, taie, treieră şi SORTEAZĂ ....


şi SORTEAZĂ: trupurile JOS în pământul din care au venit şi sufletele SUS în neantul big/bang-ului din care au apărut ...

Se lucrează NON STOP; în urma EI rămân locuri goale: iubiri, copii, rude, colegi, necunoscuţi ... din apa lacrimei şi din NIMICUL DIVIN şi ETERN apar noi mlădiţe cu trup şi suflet ...

EA nu oboseşte niciodată; lucrează NON STOP: o simţi cum vine şi se tot apropie să-şi facă norma ...

Rânjeşte şi îţi dă târcoale ... uşor, inconştient ai fi tentat să o fentezi: să nu mai aibă ce cosi şi să o stopezi astfel din NON-STOP-ul ei ...

Blestemul

marți, 19 iulie 2011

Asteptarea

Stand-By:

Şi stai, şi aştepţi, şi eşti paralizat de FRICĂ ...

Când nu mai suporţi şi apeşi butonul fatidic al destinului, pot fi două cazuri:

1 - se deschide încă programul vieţii,

2 - şocul electric ARDE aparatul şi TOTUL se TERMINĂ !

luni, 18 iulie 2011

IMENSITATEA IMENSITATILOR INFINITE

Începi să le înţelegi şi simţi abia atunci când treci prin ele; dacă nu le numeri - nu ştii că sunt ...

Când le trăieşti - nu le mai dai de capăt şi mori zdrobit de IMENSITATEA IMENSITATILOR INFINITE ...

INFINIT

Ştiam/credeam că INFINITUL este FĂRĂ de SFÂRŞIT !!!

EA este INFINITA NOASTRĂ FERICIRE ...

De ce TU=SUPREMULE - ne dai NOUĂ infinitul pământean ???

CLIPA

... la FERICIRE, este o nano-secundă;

La DISPERARE şi DURERE - sunt ani lumină !


La MINE este VIAŢA EI ...

FLIGHT NO RETURN

http://vodpod.com/watch/5210424-secretul-dovada-c-nu-suntem-singuri?u=legadema26&c=legadema26

DEZILUZII ESTIVALE

FRICA

http://www.youtube.com/watch?v=HDLe5_QvSQ4


Poate începe ca o uşoară gripă; o angoasă ... un fond neliniştit sau chiar o "linişte" care prevesteşte furtuna !


Brusc, ca o durere cardiacă - poate fi o SPAIMĂ, ca o gheară care te cuprinde şi paralizează. Vine pe neaşteptate sau începe cu o tensiune care brusc de la 220V sare la valoarea dintr-un transformator de reţea de linie energetică ...


La sufletele colorate cu anxietate, frica prinde de la primul tuşeu/vopsire.


La mine deja frica m-a strivit; ce trăiesc este un COŞMAR !


Ce nu aş da să fie numai un vis; un vis urât/coşmar - din care să mă trezesc ...


Dar NU e VIS !!!

COLUMBARIU

 http://www.youtube.com/watch?v=16VSqbj9meA&feature=player_embedded

A mai trecut o ZI

Dacă priveşti situaţia din/în spate - este o VICTORIE !

Când te uiţi spre viitor - simţi ÎNFRÂNGEREA lipsei oricărei SPERANŢE ....

sâmbătă, 16 iulie 2011

sâmbătă, 9 iulie 2011

DESFRÂU GASTRONOMIC ESTIVAL pe timp de CRIZA

PUI ŢĂRĂNESC ÎN FOETAJ
Se poate utiliza un vas de tuci (fontă sau aluminiu), o dublletta (vas metalic din oţel şi fund dublat cu disc de aluminiu), vas de lut şi chiar o yena cu capac:

Ingrediente:
1 kg de pulpe de pui;
400 gr roşii;
100 gr măsline;
1 căţel usturoi;
1 pahar vin alb;
400 gr ciuperci champignon;
2 roşii deshidratate;
1 ardei iute uscat;
1 legătură de pătrunjel;
2 frunze de dafin;

Foietajul:
300 gr făină;
10 gr drojdie proaspătă;
cca 160 gr apă călduţă;
1 lingură ulei de măsline;
5 gr sare;
1 lingură de făină;
2 linguri de apă.

Se pun la călit în 2-3 linguri de ulei de măline, 1 căţel de usturoi necurăţat dar zdrobit cu muchia unui cuţit. Dupa 2 minute, adăugăm pulpele de pui tăiate în două şi le lăsăm pe foc mic până prind culoare. După ce s-au rumenit, adăugăm 1 pahar de vin alb iar în momentul în care sosul s-a evaporat adaugăm măslinele, roşiile tăiate în bucăţele/cuburi, ciupercile (dacă sunt mari le tăiem în două, dacă nu - le lăsăm întregi), roşiile deshidratate tocate mărunt, pătrunjelul tocat şi foile de dafin.







Acoperim vasul cu capacul şi îl lăsăm la foc mic cca. 30 minute; din când în când, întoarcem puiul de pe o parte pe cealaltă.






Între timp, ne ocupăm de foietaj. Punem într-un vas făina iar în centru adăugăm drojdia dizolvată în apa călduţă şi uleiule de măsline. Începem să frământăm şi când prinde consistenţă adăugăm sarea.
În funcţie de tipul de făină folosit, aluatul poate mai cere puţină apă. Adăugaţi lingură cu lingură până ce obţineţi un aluat elastic care nu se mai lipeşte de mână.






Luăm cratiţa de pe foc şi o lăsăm câteva minute să se răcorească.
Într-un vas micuţ, amestecăm 1 lingură de făină cu cca. 2 linguri de apă astfel încât să obţinem un aluat fluid ca cel de clătite.
Întindem aluatul de pâine într-o foaie subţire, mai mare decât diametrul cratiţei. Ungem cu o pensulă bordura cratiţei şi cam 2 cm din partea exterioară a ei cu aluatul fluid, îndindem aluatul de păine pe întreaga suprafaţă a cratiţei şi îl presăm bine. Aluatul fluid are rol de “lipici” aşa că nu vă speriaţi că o să vă treziţi cu capacul în cratiţă pentru că odată băgat la cuptor - va creşte frumos !






Băgăm cratiţa la cuptor, la cca. 180 grade, cuptor preîncălzit pentru 30 minute sau până ce capacul de foietaj/pâine se rumeneşte frumos. Daca vreţi să faceţi câteva decoraţiuni din aluatul rămas, nu le adaugaţi pe capac decât după ce aceasta s-a umflat în cuptor. Când vedeţi că s-a bombat, deschideţi uşa cuptorului, adăugaţi decoraţiunile şi închideţi repede uşa cuptorului.






Îl prezentaţi la masă cu tot cu căpăcelul de foietaj/păine rumenit, pe care îl tăiaţi în faţa musafirilor.






Se poate realiza şi varianta pizza/shaorma- chabatta de clătite: făină, ou, lapte rece, apă minerală, sare, puţin rom, un vârf de bicarbonat; după preparare se lasă la „odihnit” cca. 1-2 oră.
Într-o tigaie se călesc, cu ulei de măsline, 4 cepe verzi cu frunze, tăiate mărunt, frunze de mentă, jumătăţi de măsline, ½ ardei roşu tocat mărunt, praf de coriandru-rozmarin-cury-busuioc, solzi de caşcaval. Când verdeţurile sunt rumenite, se adaugă aluatul de clătite, preparat mai consistent (ca o smântână !), care înglobează prăjeala. Se coace puţin, fără să se întoarcă; turtiţa astfel rezultată se pune peste compoziţia cu pui din cratiţă, se mulează ca un capac, se etanşează pe margini, se unge cu ulei partea de sus pentru rumenire în cuptor şi restul ca la prima variantă. Intermitent se mai unge cu ulei şi saramură partea superioară pentru crocare şi aurire !

Sunt permise soluţii originale cauzate de logistica avută la dispoziţie  şi propria inspiraţie !



P.S. După o masă copioasă, un pahar de cristal/coniac, brânzeturi sau alte delicatese/fineţuri, pot fi servite "calde" şi un cocktail de haioşenii pe undeva mai vechi-ceva mai noi- mai bune sau/şi mai puţin reuşite:


HAIOŞENII

Erzsi era servitoare la domni în Cluj.
În fiecare joi avea liber si se întorcea acasa seara foarte bine dispusa. Într-o joi seara domnul o întreaba: „Erzsi, ce faci tu joia de vii asa vesela acasa ?”
Erzsi: O, domnu', noi joi întilneam cu Ildiko si cu Feri si Pista si mergem pe Feleac si jucam de-a ghicitul.
Domnu': Cum e jocul asta, Erzsi ?
Erzsi: Mergem la cãpitzã, noi fetele punem capul în cãpitzã si baietii vin pe la spate si fryky la noi, iar noi trebuie ghicit cine fost.
Câteodata vine mai multi tineri si noi nu putem ghici si atunci râdem si râdem, si ei fryky la noi pâna ghicim cine fost !
Domnu': Mai Erzsi, e tare interesant jocul asta, as veni si eu !
Erzsi: Veniti domnu', ca joia trecuta fost si doamna si nu ghicit de 6 ori !


Ion si Vasile. - Vasile, am fost in Turcia la all inclusive, exceptional: mananci cat vrei, bei cat vrei, cu bar la piscina, lux mare.
Da' sa vezi ce faza patesc: ma duc intr-o dimineata la micul dejun, Maria mea ramane in camera. Cand ma intorc, ia-o pe Maria de unde nu-i. O caut peste tot, ma panichez, ma duc la receptie si aflu ca e in camera la Antonio Banderas. Ma duc acolo, bat la usa, deschide Antonio. Antonio, barbat bine: inalt, frumos, plin de muschi, brunet, ochi albastri, fara pic de burta. Cand colo, iese Maria mea dezbracata din baie! Cu tatzele vai mama ei, curu lasat, cearcane ....... ba, mi-a fost o rusine de omul asta !!!!


Khan, studiind in vest, isi suna mama la telefon:
-         Mama, am SIDA !
-         - Atunci sa nu te mai intorci, fiule
-         - De ce, mama ?
-         - Daca te intorci, sotia ta va fi infectata. De la sotia ta se va infecta fratele tau, de la fratele tau femeia de serviciu, de la ea tatal tau, de la tatal tau sora mea, de la ea sotul ei, de la sotul ei ma infectez eu, de la mine soferul meu, de la el sora ta si daca sora ta se infectează cu SIDA, se va imbolnavi tot orasul. Asa ca, in numele Domnului, nu te intoarce acasa!


Comunism ...
8 seara ….
Se formeaza incet, incet coada la carne ... la miezul noptii erau sute ....
Soseste o Dacie neagra ...
Un tip batzos, in haina de piele, coboara si spune multimii:
- Evreii sa plece acasa, n-avem carne decat pentru romani !
Pleaca o parte. Pleaca si batzosul.
Pe la 2 dimineatza, soseste din nou si zice:
- Pensionarii n-au ce cauta la coada. Vindem carne numa' la oamenii muncii !
Mai pleaca o parte. Pleaca si batzosul.
Revine pe la 3 dimineata:
- Carnea se vinde numai la membrii de partid, pe baza carnetului de partid !
Mai pleaca o parte. Batzosul revine pe la cinci dimineata si zice:
-         Tovarasi, acuma ca suntem intre noi, pot sa va spun adevarul: Plecati cu totii acasa ! Astazi nu baga carne !!!
La care, unu`, mai indraznet se revolta:
- Tovarasu` ! Da` pana cand vor fi favorizati evreii in tara asta ?
Varianta; mai era un banc initial, la care spre dimineata vin numai 3 membrii fondatori ai partidului comunist: „Dvs. ca membrii fondatori veti intelege: tovarasi NU avem carne !


Un reporter merge într-un sat să ia nişte interviuri. Spre mirarea lui, satul era gol. Doar la o poartă zăreşte o bătrână. Reporterul se apropie de ea:
− Săru’mana, mamaie, da’ unde’s femeile din sat ?
− La caminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză.
− Da’ bărbaţii ?
− La căminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză.
− Şi copiii ?
− La căminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză.
− Da’ matale, matale de ce nu te-ai dus ?
Because I speak English … !?!


Se întâlnesc Iţic şi Ştrul.
Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nicio treabă.
S: – Frate, am scăpat de toate problemele !
I: – Da’ ce-ai făcut, mă ?
S: – Mi-am luat un elefant, frate !
I: – Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde …
S: – Nicio vrăjeală, mă. Am scăpat de toate problemele.
Ştii parcul meu de maşini ? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea … ştii că e obsedată cu grădina de flori. N-am treabă, le stropeşte ăsta de cinci ori pe zi … jet mic, jet mare. Copiii … ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
 I: – Da’ cât ai dat, mă, pe el ?
S: – 100.000 de euro, da’ face toţi banii …
I: – Auzi, mă … Nu mi-l vinzi mie ?
S: – Ce să fac ?!! Bă, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
I: – Hai mă că-ţi dau 150.000, doar ştii ce probleme am acasă !
S: – Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el ?
I: – Hai, bă, că-ţi dau 200.000, dă-mi-l să scap de belele.
S: – Nu se poate, bă Iţic, tu nu înţelegi. Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, da’ ai de aşteptat un an.
I: – Băi, Ştrul, îţi dau 300.000! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri … !
S: – Bine, mă, hai. Da’ să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru.
După 6 luni se întâlnesc ăştia iar. Ştrul vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari …
I: – Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă ? M-ai nenorocit cu elefantul acesta !
S: – De ce, mă ?
I: – Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii …
S-a suit cu curu’ pe maşini, mi le-a strivit.
Nevastă-mea … Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega.
Copiii … nu-i haleşte, dar ii bate cu trompa, îi aleargă prin casă.
Sunt terminat !
S: – Băi, Iţic, tu ai o problemă !
I: – Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
S: – Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul acela !


Un barbat lua micul dejun la ora 8 dimineaţa, un sandviş şi o cafea, când vede trecând pe stradă o procesiune de înmormântare foarte neobişnuită. Un sicriu negru mare era urmat la câţiva paşi de un alt sicriu negru mare. În spatele celui de-al doilea sicriu mergea un bãrbat solitar cu un imens câine pitbull ţinut în lesă.
În spatele lor mergeau înşiruiţi aproximativ 200 bărbaţi trişti. Privitorul nu a putut să-şi stăpâneascã curiozitatea, s-a apropiat de bărbatul care ducea câinele şi l-a întrebat:
-         Domnule, ştiu că este un moment foarte nepotrivit să vă deranjez, dar ce tragedie s-a întâmplat. A cui este înmormântarea ?
-         Bărbatul răspunde:
-         - Ei bine, în primul sicriu se află soţia mea.
-         - Ce a păţit ?
-         - Câinele meu a atacat-o şi a omorât-o.
-          - Şi cine se află în al doilea sicriu ?
-         - Soacra mea. Ea încerca să o ajute pe soţia mea, dar câinele s-a repezit şi la ea şi a omorât-o.
-         A trecut un moment solemn de linişte între cei doi bărbaţi.
-         - Domnule, pot să vă cer împrumut câinele ?
-         - Sigur ca da … Aşezaţi-vă şi dvs la coadă …


Maria vine din Germania , unde a lucrat ceva timp si despacheteaza lucrurile.
-         Aista ce-i tu, Marie ? intreaba tata-su.
-         Aista-i mixer. Pui numa' faina si laptele si le-nvarte singur.
-         -Mira-sa Cluju'! zice tatal. Da, aista ce-i ?
-         -Aista-i un cuptor cu microunde. Pui strachina cu mancare in'lontru si minten' s-o incalzit.
-         -Lucru mare ! Da' aceia ce-i ? intreaba tatal.
-         -Vibrator. Pai, stii dumneata, ca acolo in lume, amu nu-ti mai traba omu' tau, ca-i dastul sa ai unu d'asta.
-         Apoi, obosita fiind, Maria se duce la culcare.
Batranul iese pe prispa casei, aseaza doua scaune, pune doua pahare de horinca, se aseaza pe un scaun, iar pe celalalt aseaza vibratorul.
Trece pe langa poarta Gheorghe:
-Sa traiesti, Ioane, ce mai faci ?
-Ia, stau la un pahar de jinars cu ginerele !!!














vineri, 8 iulie 2011

In loc de MOTTO


Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi !
Jeames Dean

 

marți, 5 iulie 2011

NOUA ORDINE FINANCIARA MONDIALA

Cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Româno-Americane, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a ţinut săptămâna trecută o dizertaţie cu tema „Macroprudenţialitatea. Reglementarea, crizele financiare şi politica monetară“.
În fapt, şeful băncii centrale a dorit să aducă în faţa unui public alcătuit din studenţi, profesori, ziarişti, bancheri de top şi întreg staff-ul BNR un nou concept care va sta la baza sistemului financiar în perioada următoare.
Macroprudenţialitatea, sau, ca să parafrazăm o sintagmă folosită în perioada când actualul academician îşi începea activitatea profesională, noua ordine financiară mondială.
Rareori pierde dl. Isărescu prilejul de a aminti, în cadrul discursurilor publice pe care le ţi­ne, de gluma confratelui său Greenspan, care obişnuia să-şi alinte auditoriul cu zicerea „dacă aţi înţeles mai mult de 20 la sută din ce-am spus, înseamnă că m-am exprimat greşit“. De data asta, chiar dacă poanta fostului şef al FED a fost menţionată încă de la început, chiar dacă vorbitorul şi-a prevenit în repetate rânduri asistenţa că tema e plicticoasă, tehnică şi pe alocuri greu de înţeles chiar şi pentru el, discursul guvernatorului a fost limpede şi chiar captivant. Sau mai bine zis, captivantă a fost grija aproape actoricească a vorbitorului de a grada corespunzător suspansul şi de a dezvălui esenţa doar după ce publicul a fost plimbat pe mai multe piste false.
„Concurenţa în sistemul bancar este periculoasă pentru stabilitatea financiară“, a fost prima declaraţie-şoc a lui Mugur Isărescu, urmată şi de o concluzie pe măsură: „concu­renţa trebuie controlată“. Dăm la o parte concurenţa şi ţinem controlul. Deja jumătate din audienţă şi ziarul de a doua zi credeau că gata, se va înăspri regimul de creditare al băn­cilor comerciale.
Ei bine, nu. Sau mai bine zis, ar fi fost bine să fie doar asta. Aşa cum spuneam, mesajul principal a fost dezvăluit ceva mai târziu. De unde vine, aşadar, această macroprudenţialitate şi ce vrea ea de la noi ?
„Din cauza reducerii treptate a dependenţei sistemului bancar de deţinerea de active lichide şi a percepţiei că băncile pot împrumuta oricând de pe piaţa interbancară, acestea tind să privească riscul ratei dobânzii ca fiind critic şi să subestimeze riscul lichidităţii, ceea ce subliniază necesitatea unei perspective mai largi asupra pieţei“, scrie în prezentarea folosită de vorbitor şi postată ulterior pe site-ul Băncii Naţionale. Pare complicat, dar nu e. Problema e că s-au cam terminat banii din viitor. Sau, ca să citez un adept al teoriei conspiraţiei, oamenii ăia care scriu bani s-au prins că banii scrişi de ei scapă de sub control, spre China de exemplu, aşa că au oprit momentan tiparniţa. Iar problema nu e când va reporni rotativa de cash, ci faptul că s-a oprit când nimeni nu şi-ar fi imaginat că asta e posibil. Revenind la ce spune guvernatorul, lichiditatea este marea problemă, sau mai corect spus, caracterul ei limitat.
Ce e de făcut în aceste condiţii ?
Ne spune tot Mugur Isărescu: „În timp ce obiectivul final al politicilor microprudenţiale este acela de a asigura protecţia investitorilor şi deponenţilor fiecărei instituţii de credit luată separat, obiectivul final al politicilor macroprudenţiale este de a evita costurile macroeconomice rezultate din instabilitatea sistemului financiar în ansamblu“. Aşadar nu mai este suficient ca fiecare să fie prudent în ograda lui, e nevoie ca cineva să aibă acces la „the big picture“ şi să poată anticipa macroevoluţiile.
Acest Big Brother al sistemului financiar va trebui să aibă şi instrumentele adecvate !
Deocamdată, în supa primordială a acestui nou concept au început să se coaguleze instituţii internaţionale pe bandă rulantă: FSB, IAIS, BCBS, IOSCO plus altele asemenea, ale căror acronime va trebui să le visăm în scurt timp. Nu ştim exact ce soluţii vor găsi, cert este că în numele stabilităţii financiare vor fi acceptate lucruri care până de curând păreau de-a dreptul utopice. Un fel de „Patriotic Act“ la nivel financiar.
Guvernatorul BNR spune că macroprudenţialitatea este alternativa la controlul de capital, dar dacă nu vom controla capitalul, atunci ce vom controla ? Pentru că un lucru este cert: va urma fie o globalizare a reglementării în domeniul financiar, ori o reglementare a globalizării … Sau şi mai simplu, pe înţelesul tuturor, MacroKontrol !

MINCIUNA


Aparent ai fi tentat să crezi/consideri că opusul minciunii este adevărul; corect avem perechile minciună-sinceritate şi adevăr-fals.
Dar care ADEVĂR ?!?
În grabă, din nou, am crede că adevărul este oglinda fidelă a realităţii.
Dacă ne gândim că musculiţa are ochiul din cca. 10000 de nano-poliedre holografice, cei doi ochi formează pe cortexul gânganiei o REALITATE greu de imaginat şi definit … şi totuşi ce aiurea şi fără griji zboară ea, cu aşa un creier mic şi complicat …
Verbal sau în scris, alături de minciună apare conceptul de COMUNICARE; ca deformaţie profesională, am tendinţa şi tentaţia să formulez definiţii şi să elaborez clasificări:
§         Minciună politică de actualitate: SĂ TRĂIŢI BINE !; în realitate ne dorim o moarte uşoară şi fără chinuri;
§         Minciună sinceră în dragoste: TE IUBESC !; ştim bine că TIMPUL omoară/schimbă/estompează TOTUL:

Prin „real” înţelegem opusul iluzoriului.
Real este ceva ce există atât în relaţia cu individul, care consideră acel aspect real, dar există şi independent de acel individ. Cu alte cuvinte ce este real pentru mine ar trebui să fie la fel de real şi pentru tine.
Adevărul meu ar trebui să fie şi adevărul tău …
În realitate fiecare are adevărul său şi, fără excepţie, minţim cu toţii; INTUIŢIA ne face să fim OPORTUNIŞTI şi lesne, fără remuşcări, schimbăm un adevăr inadecvat cu o minciună asortată la culoarea conjuncturală a realităţii/interesului interlocutorului:

Drama intervine nu când minţi tu însuţi/însăţi, ci când realizezi că eşti minţit; durerea este cu atât mai mare când lovitura vine de la rude, prieteni, apropiaţi, cunoscuţi …
Cum se minte ?!?
Mult-puţin, frumos-urât, grav-inocent, din absolută necesitate-amuzament-viciu (un fel de cleptomanie spirituală !)
Cum poţi minţi simplu şi cinstit ? Sau cum am fost eu astfel tratat ?
Prin omisiuni de evenimente, prin lipsă de informaţie, prin absenţă de buletine de ştiri şi noutăţi (acum aşa zisele Break News-HotNews).
Eram mai mulţi prieteni la Politehnică (eram - pentru că acum au mai plecat din ei după merele de aur, pe celălalt tărâm); aflu că Florentin a făcut rost de un TiRi-Plic. Înnebunit de ştire, eveniment, stare de lucruri, realizare – întreb pe Pavel (mai bun prieten cu Florentin, dar mai bun prieten şi cu mine !), dacă este adevărat:
-         Da !
-         Bine dar de ce nu mi-ai spus şi mie ?!?
-         Foarte simplu; este o problemă strict a lui. Dacă vrea, ţi-o spunea el !
Într-un fel avea dreptate şi nu prea; eu când numai plănuiam să fac rost de un RiTi-Clik, spuneam la toţi prietenii, ştia tot Bucureştiul ş.a.m.d.; mă gândeam (greşit !!!) la o reciprocitate …
Altă dată am văzut pe cer un avion; nu era  al unei low-cost airlines-flights??? … Întrebare … Răspuns:
-         Bine dar de ce nu mi-ai spus şi mie ?!?
-         Foarte simplu; este o problemă strict a lui. Dacă vrea, ţi-o spunea el !






Asta cu OMISIUNEA este o tehnologie şi metodă foarte rafinată-elevată-aparent nevinovată şi groaznic de eficientă; am simţit tratamentul chiar pe pielea mea …
Nu sufăr; demult durerile de trup şi corp sunt atât de mari, intense şi cu sfârşit numai la ŞFÂRŞIT încât cele de suflet, inimă şi cap nu le mai simpt/discern/înţeleg … Mai am atâta de puţin - că IERT şi UIT; nu mai TIMP decât de infinită DRAGOSTE şi multă, enormă şi totală IUBIRE …





duminică, 3 iulie 2011

CRIZA

Unii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei. Pentru cei mai mulţi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat şi cu origini obscure.
În fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui.
Iată cele mai reuşite variante:



Unui consilier financiar de prestigiu, i s-a solicitat să explice (pe înţelesul tuturor) criza financiară, astfel încât oamenii de rând să-i înţeleagă cauzele şi mecanismul … Prestigiosul consilier a explicat această criză într-un mod foarte simplu:
Un om s-a dus într-un sat unde nu era cunoscut şi a oferit sătenilor câte 100 € pentru fiecare măgar vândut. O mare parte a populaţiei şi-a vândut urgent animalele tipului respectiv.
A doua zi, a venit din nou şi a oferit un preţ mai bun: 150 € pentru fiecare măgar, şi alt număr important de săteni şi-au vândut animalele.
A treia zi a oferit 300 € … şi aşa lumea a vândut toţi măgarii …
Văzând că nimeni nu mai are animale, a oferit 500 € pentru un măgar, dând a înţelege că săptămâna viitoare va reveni ca să achiziţioneze alţii … după care a plecat.
A patra zi, şi-a trimis asistentul cu măgari cumpăraţi chiar din sat pentru a-i oferi cu 400 € bucata. Având în vedere câştigul potenţial pentru săptămâna următoare, sătenii au cumpărat proprii lor măgari cu 400 € … cei care nu au avut bani, s-au împrumutat la cămătari. În final, sătenii au cumpărat toţi măgarii din regiune …
Cum era de aşteptat, acest asistent a dispărut … fără a mai fi văzut vreodată.
Rezultatul : satul s-a umplut de măgari şi datornici …
Să vedem ce s-a întâmplat mai departe: cei care au împrumutat bani, şi nu au reuşit să-şi revândă măgarii (la 500 €), nu au putut rambursa împrumutul. Cămătarii s-au plâns Primăriei spunând că, dacă nu vor fi plătiţi, se vor ruina, pentru că nu mai pot împrumuta pe nimeni şi atunci se va distruge tot satul. Ca să nu ajungă cămătarii la ruină, primarul (în loc să dea bani oamenilor de rând pentru a-şi plăti datoriile) le-a dat bani … tot cămătarilor. Aceştia, având deja o mare parte din bani adunaţi, nu i-au iertat pe oameni de datoriile în care tocmai se băgaseră… Cum primarul satului a delapidat bugetul primăriei, era şi el, de asemenea, în datorii. Atunci, a cerut bani cu împrumut la alte primării; dar acestea i-au spus că nu-l pot ajuta, deoarece, în situaţia în care se afla el acum, nu vor putea recupera niciodată banii …
Rezultatul: şmecherii de la început s-au umplut de bani … cămătarii s-au ales cu profiturile lor rezolvate şi o mulţime de oameni de la care continuă să perceapă ceea ce au împrumutat plus dobânda, chiar reluarea măgarilor devalorizaţi şi cu care oamenii de rând nu vor acoperi întreaga datorie … restul… oameni ruinaţi, distruşi şi fără nici un măgar… pe tot restul vieţii lor … primăria ruinată …
Ce s-a întâmplat în final ? Pentru a rezolva situaţia şi a salva populaţia, Primăria a redus salariile funcţionarilor săi …”



Intr-un sătuc de câmpie, a venit un investitor american, insotit de asistentul lui. A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro.
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut.
A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
- Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro !
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.
Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus:
- Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in State. Va promit insa ca la intoarceream sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata.
Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
- Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata,  iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi  frumusel. Ce spuneti ?
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata.
Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.
Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.



Scenariu compus din zece etape:
1. Ion are o crâşmă. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii.  Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de  plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAU-BOND si  BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare.  VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool ….



Un trib indian avea un sef foarte bun. Cum se apropie iarna, indienii merg la el si-l intreaba:
- “Sefu’, ce zici, sa adunam lemne ? O sa fie grea iarna ?”
Seful era insa unul modern, uitase talentele stramosilor. Se uita el la cer, dar degeaba. Acum ce sa zică ??
- “Mergeti dupa lemne !” zice el.
Dupa ce oamenii pleaca in padure fuge la Institutul Meteorologic si le cere prognoza.
- “Iarna grea !!!”.
Fuge acasa si cum se intorc oamenii ii trimite dupa si mai multe lemne. Nici n-au plecat bine ca-l suna de la Institutul Meteorologic:
- “Se pare ca o sa avem o iarna si mai grea decat credeam !!!”
- “Aoleu- zice seful – dar de unde stiti ?
 -“Pai aduna indienii lemne in nestire !!!”.

Cam asa stau lucrurie si cu criza aceasta. Mai toata lumea isi stinge lichiditatile facindu-si provizii pentru asteapta o iarna (recesiune) grea prezisa de cei care au emis aceasta prognoza privind cum lumea isi stringe lichiditatile. E un fel de profetie care se autoindeplineste: “self fulfiling prophecy”.
Lumea isi lichideaza pozitiile pe burse, ceea ce genereaza caderea acestora, pentru ca se asteapta ca pietele sa cada, iar aceste asteptari sunt bazate pe previziuni facuta de specialisti care observa cum lumea isi lichideaza pozitiile.
In ultima instanta, mecanismul merge si pentru prabusirea unei banci. O banca se poate prabusi pentru ca oamenii isi scot banii de la banca, lichidindu-si depozite, iar ei fac asta pentru ca au auzit niste zvonuri cum ca acea banca va da faliment. Iar zvonurile pot aparea de la o situatie in care la o sucursala au fost intr-o zi mai multe cereri de retrageri decit de obicei. Si cea mai buna banca poate fi prabusita astfel, pentru ca modelul de business al oricarei banci presupune ca nu toti deponentii vor sa isi retraga banii in acelasi timp. Si tot asa, sunt multe scenarii si combinatii care pot fi facute.


A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.
Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos:
- “Ce faci aici ? Ce-i cu tine asa de vesel ? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara ?!?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.
- “Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc !!!”
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele !!!
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.
Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.
Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii care ii fusesera fideli, carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului, au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
- “Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp ? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara !?!

P.S.

OPTIMISM pentru ieşirea din criză şi CE ÎNSEAMNĂ UN INVESTITOR STRĂIN, care ne-ar putea „salva”   !!!
E august, un mic oraş pe malul mării ..., în plin sezon, plouă torenţial de câteva zile, oraşul arată de parcă ar fi părăsit. Toţi au datorii şi trăiesc din credite.
Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o cameră. Pune o bancnota de 100 $ pe masa recepţionerului şi se duce să vadă camerele.
Şeful hotelului ia repede bancnota şi se duce repede să plătească datoriile la măcelar. Acesta ia bancnota şi se duce repede să-şi plătească datoria la crescătorul de porci. Acesta la rândul lui se grăbeşte să-şi plătească datoriile la cel ce-i livrează furaje pentru porci. Cel cu furajele înşfacă bancnota şi aleargă la prostituata pe care nu o mai plătise demult. În timpurile astea de criză până şi ea oferea servicii pe datorie ! Prostituata ia bancnota în mână şi se grăbeşte spre hotel, unde fusese cu clienţii ultimele zile şi unde rămăsese datoare. În acest moment coboară rusul, după ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, îşi ia bancnota şi părăseşte oraşul.
Nimeni nu a câştigat ceva, însă întregul oraş trăieşte acum fără datorii şi priveşte optimist în viitor !