JURNAL: de front şi luptă cu VIAŢA ... memorii şi amintiri din tranşeele TRĂIRII ... AGENDĂ ... necrologul gândurilor cotidiene ...
miercuri, 20 februarie 2013
sâmbătă, 16 februarie 2013
CRONICA tineretii noastre, cei din generatiile anilor ‘60/70
de Dan
MIHAESCU (si forme modificate de folclorul national colectiv)
Anii tineretii noastre,
cand ne durea in fund de
comunism,
pentru ca eram prea ocupati sa
ne traim tineretea ... !
Din 1948, Romania
avusese o presa cenusie, terna, urata grafic, marcata de limba de lemn, de
lozinci inepte si de o agresivitate necioplita; "proletara". Au mai
aparut pana in 1953 cateva din cotidianele de tiraj si de traditie
-"Universul", "Adevarul", insa erau de nerecunoscut. Apoi
n-au mai existat decat trei ziare centrale: "Scanteia", "
Romania libera", "Scanteia tineretului", trase fiecare in patru
pagini plumburii. Li se adauga un ziar de seara: "Informatia Bucurestiului",
cu mai putina ideologie si mai multe stiri utilitare si de interes public. De
la mijlocul anilor '50 aparea cotidianul "Munca", care nu era decat
localizarea ziarului sovietic "Trud", tot asa cum "Gazeta
literara" - din 1954 - nu era decat o "Literaturnaia gazeta"
romaneasca. La fel si "Muncitorul sanitar" ori "Gazeta
invatamantului", saptamanalele unor categorii profesionale.
Radio Romania se
transformase in Radio Bucuresti si avea pana in 1960 un singur program pe unde
lungi si medii. Aparatele de radio vandute in magazine nu erau dotate si cu
frecvente scurte, pentru ca lumea sa nu poata asculta "Vocea
Americii", "Europa libera" - "ziarul vorbit al romanilor de
pretutindeni", cum se intitula pana in 1963, BBC-ul, sau scurtele programe
radiofonice in limba romana difuzate la Paris, Atena sau Vatican. Radio
Bucuresti isi incheia programul, inceput la 5 dimineata, la miezul noptii. A
aparut apoi si un Bucuresti 2, emitand din zori pana la pranz, emisiunile
acestuia prelungindu-se apoi gradat cate doua ore in plus.
Din 1957 exista
Televiziunea Romana, mai intai cu programe experimentale, iar apoi regulate.
Televiziunea se infiintase in Romania la numai doi ani dupa aceea din Italia.
Fata de presa meschina, anosta, marcata de o demagogie ridicola sau agresiva,
Televiziunea, desi in alb-negru, a adus in Romania o unda de varietate si
destindere. In 1959, cand s-au aniversat 500 de ani de la intemeierea
Bucurestilor, s-au alcatuit programe aparte, lansandu-se cantece precum
"Badea-neichii Bucuresti", compus de Ion Vasilescu si Gherase Dendrino
si interpretat de Maria Tanase, sau "Frumos esti, Bucuresti ! ...".
Apareau in programele de divertisment, toate "live", realizate in
conditii tehnice modeste, dar foarte reusite, solistele si solistii in voga de
la rascrucea deceniilor sase si sapte: Dorina Draghici, Aida Moga, sora ei,
Lavinia Slaveanu, Mara Ianoli, Gigi Marga, Alin Noreanu, Nicolae Nitescu, Wili
Donea, George Bunea, Dorel Livianu... Intr-o emisiune muzicala a debutat, in
1959, la varsta de 16 ani, Margareta Paslaru. In acelasi an, Televiziunea n-a ezitat
sa transmita un program de la barul "Continental", situat in subsolul
unui bloc interbelic de langa Biserica Rusa, prabusit la cutremurul din 4
martie 1977.
Tot in 1959-'60,
Televiziunea difuza numere de revista, cuplete, scheciuri, interpretate de cel
mai mare comic al vremii, Mircea Crisan, de duetul Horia Serbanescu - Radu
Zaharescu, sau de Vasile Tomazian, un actor foarte popular, care il imita pe
Vico Toriani, unul dintre putinii cantareti straini sositi pe atunci in turneu
la Bucuresti, sau povestea dialoguri conjugale purtate cu Florica,
nevasta-sa...
Din 1961, aproape
seara de seara, dupa telejurnalul de la ora 19, existau, timp de o jumatate de
ora, excelente emisiuni pentru copii al caror protagonist era Aschiuta, un
Pinocchio local, manuit de un papusar excelent (Iustin Grad n,r.).
Realizatoarea emisiunii, Daniela Anencov, devenise extrem de populara, la
paritate cu Cleo Stiber, crainica frumoasa, cultivata si poliglota a
Televiziunii... Popularitate dobandisera datorita rolurilor interpretate in
seriale pentru copii actorii Tudorel Popa (Profesorul Paganel) si Dem Savu
(Capitanul Val-Vartej). Un eveniment era prezenta Mariei Tanase, in programele
de muzica populara, in mijlocul unui taraf - ultima a avut loc in 1962, ca si
aceea a Ioanei Radu, care interpreta romante.
In 1964, scriitorul
Ion Marin Sadoveanu prezenta saptamanal ciclul "Din istoria universala a
teatrului", ilustrat cu secvente interpretate de actori. Asezat in spatele
unui birou masiv, pe un scaun cu dimensiuni de jilt, conferentiarul vorbea
liber, imbracat elegant, cu batista alba la buzunar, rasucind intre degete
capacul unui stilou Pelikan cu penita de aur... Moartea scriitorului, survenita
in acelasi an 1964, a dus la intreruperea acelui serial elevat. In acelasi an,
o montare a unei piese intreprinsa cu mijloacele teatrului de televiziune -
"Pana de automobil" de Friedrich Durrenmat, consacra un tanar si
stralucit actor, in rolul protagonistului, pe nume Mircea Albulescu.
Daca un crainic radio
a pronuntat inversat in acei ani titlul operei lui Mozart "Cosi fan
tutte", de o maniera pe care nu o suporta hartia, un crainic de
televiziune a fost aspru admonestat pentru o stire citita pe post:
"Tovarasul Gheorghe Cioara s-a intors de la Moscova pe calea aerului".
Teatrul de revista, cu
o mare traditie in Romania, cu nivelul inalt la care il ridicase Constantin
Tanase, a adus multa culoare si mult haz in vremurile de-acum 45-50 de ani.
Existau in Bucuresti doua sali incapatoare ale aceluiasi teatru care primisera
numele marelui comic, o gradina de vara, "Boema", datand din 1928, pe
Strada Theodor Aman, o alta se afla la limita Cismigiului, pe un spatiu napadit
astazi de brusturi, buruieni si otetari, de pe fosta Intrare Brezoianu,
rebotezata Rigas, si se mai montau uneori spectacole de revista pe scena
Teatrului de vara din Herastrau sau in fostul parc Carol, rebotezat
"Parcul Libertatii"...
Cel mai mare actor al
genului era Mircea Crisan. Pana in ziua de azi oamenii mai in varsta isi
amintesc de "Castravetele" lui, de "Un foc in noapte, un foc in
soba; arde-te-ar focul!", de legenda potrivit careia, cu prilejul unei
vizite a lui Hrusciov in Romania, Gheorghiu-Dej l-a adus pe Mircea Crisan sa-i
distreze, chemand si un translator. Mircea Crisan a mieunat ca pisica, a latrat
precum cainele, a imitat leul, tigrul si alte animale, iar la sfarsit i s-a
adresat translatorului: "Acum, tradu!". Dintr-un turneu la Paris,
actorul s-a intors cu un Chevrolet - clasicul model 1957 -, pe care n-a ezitat
sa-l pomeneasca pe scena: "Ce nu face omul pentru o bucata de Chevrolet ?"
Notoriu de dinainte de
razboi, de cand jucase in filmul "Bing-bang" si de cand facea tandem
cu Vasile Vasilache, era N. Stroe ("Alo! Aici e Stroe/Si roaga sa-i dati
voie/O clipa sa va-nveseleasca...). In spectacolul "Vitamina M -
Muzica", montat in 1961 in cladirea de peste drum de Academie a Teatrului
"C. Tanase", fost sediu al Legatiei Germaniei, intr-un dialog
imaginar, Stroe i se adresa unei cucoane: "- Ati fost la Domnul Puntilla ?...
- Nu ti-e rusine, domnule ?! Eu sunt femeie serioasa". "Domnul
Puntilla" era o piesa de Bertolt Brecht jucata pe atunci de un teatru
bucurestean.
Trei ani mai tarziu,
pe scena Teatrului de Comedie se monta "Rinocerii" de Eugen Ionescu,
rolul lui Beranger, protagonistul, fiind interpretat de Radu Beligan, iar pe
scena Teatrului Mic se juca "Lectia de engleza" a aceluiasi dramaturg
sub titlul de "Cantareata cheala".
Din 1963, cuvantul
Romania si derivatele sale se scriau iarasi cu "a". Vreme de un
deceniu, consecinta a Reformei ortografice din 1953, privilegiul acestei grafii
il detinusera doar vagoanele romanesti de cale ferata de pe traseele
internationale si tricourile sportivilor romani care luau parte la competitii
desfasurate in strainatate. In acelasi an, in luna noiembrie, Televiziunea
inceta sa mai transmita parada militara de la Moscova, din ziua de 7, dar relua
in direct, integral, ceremonia inmormantarii presedintelui Statelor Unite, John
F. Kennedy, asasinat la Dallas. De-acum, Radiodifuziunea Romana, in afara de
Alexandru Stark, corespondent la Moscova, avea un trimis permanent la
Washington si corespondenti la Paris si la Roma: pe Georges Dascal si Angelo
Chiari. Un magazin cultural foarte citit devenise revista
"Contemporanul", condusa, la mijlocul anilor '50, de George Ivascu si
avandu-l colaborator permanent pe G. Calinescu ("Cronica
optimistului"). In 1963-'64, "Contemporanul" nu mai era foaia
proletcultista infiintata in 1948, unde oficiau cei mai abjecti ideologi si
culturnici ai noului regim. Aici isi incepe Nicoale Manolescu lunga si
stralucita cariera de cronicar literar. O rubrica foarte apreciata era aceea
sustinuta de un publicist, Mihai Popescu, economist la Camera de Comert, care
dezbatea cu verva subiecte interesante si incitante. De pilda: se cuvine sau nu
ca un barbat si o femeie, ambii casatoriti, insa nu unul cu celalalt, sa intre
intr-un restaurant si sa ia masa impreuna ? ...
Carmen Silva se chema,
de fapt, Vasile Roaită (după numele unui aşa-zis ilegalist, dovedit ulterior
colaborator al Siguranţei). Era, la finele deceniului cinci, o staţiune
prăpădită, frecventată masiv de sindicalişti. Trăgeam la "fina", la
pensiune. Fina - gazda noastră, pe atunci văduvă, fusese cununată de bunică-mea
prin anii '30. Îi arăta un respect ieşit din comun şi i se adresa cu apelativul
"năşico". Casa modestă avea două-trei camere cu dependinţe
rudimentare. Pe timpul verii, familia amfitrioanei, cu mic, cu mare se muta în
nişte barăci ridicate în curte. Atmosfera generală era ponosită, vag insalubră,
dar veselă. Mă hârjoneam cu copiii localnicilor. Ei mă gratulau cu
"vilegiaturistule", iar eu le ziceam "băştinaşilor".
Altminteri, ne înţelegeam bine. Plaja se afla în apropiere. Era puţin populată
şi cam sălbatică. N-auzeai muzică, defel. Când şi când mai huruia răguşit - agăţat
de un stâlp de telegraf - câte un megafon. Cu greutate puteai să recunoşti ce
se transmite. Recepţia deficitară depindea covârşitor de forţa şi direcţia
vântului. La ambianţa sonoră contribuia zilnic şi un flaşnetar uscăţiv,
îmbrăcat într-un tricou marinăresc, cu o maimuţă pe umăr, care naviga printre
cearşafurile risipite la buza mării. Primea monede de 25 de bani
Mă distram la Ghiol.
Semăna cu un ştrand, unde protagoniştii, de toate vârstele, se etalau defilând
fără complexe, în costumul lui Adam sau al Evei (după preferinţa Făcătorului).
Aria destinată fiecărui sex era despărţită, formal, de un gard de uluci
crăpate, cu rolul de a stopa - chipurile - ocheadele şi de a stăvili
eventualele porniri reciproce. Ceea ce nu era cazul, totuşi. Buna dispoziţie
era unanimă, iar comunicarea extinsă şi relaxată. Nu am reperat, niciodată,
ceva obscen sau indecent. Partea într-adevăr scârboasă ţinea de operaţiunea
unsului cu noroiul negru, greu mirositor. Şi aceea de încreţire elefantină a
pielii.
La întoarcere treceam
prin dreptul terasei "Potcoava". În miezul zilei se produceau doi
lăutari - unul cu vioara, altul cu acordeonul, ştirbi şi foarte prietenoşi.
Repertoriul vocal, susţinut alternativ, se compunea din cântece de pahar şi
voie bună, gen: "M-a făcut mama oltean", "Ionel, Ionelule",
"Zaraza" etc. Piesele "cu dedicaţie" se arvuneau la masă,
sub deviza: "cine lipeşte biştarul, comandă muzica". Mă număram
printre beneficiarii clandestini, fiindcă trăgeam cu urechea pe la gard.
Serile le
"petreceam" la vilă, într-un plictis debordant ... Cam o dată, de
două ori, în perioada sejurului, ieşeam la plimbare pe faleză. Punctul turistic
standard de vizitat era vila "Zăboveam apoi pe o bancă în preajma
Cazinoului. "Ascultă şi tu melodiile. Poate le înveţi." Concerta o
formaţie "de antren şi dans". Diseuza - o vedetă a momentului, se
numea Dorina Drăghici, care făcea bezele şi reverenţe după fiecare piesă. Avea
succes. Programul se prelungea.
Teatrul radiofonic,
liceul Mihai Viteazu, Noapte buna copii, Unda vesela, Cine stie cistiga, ziarul
"Urzica", revista Secolul XX, covrigi cu sare,Timur si baietii lui,
"Los Paraguayos" in turneu, magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina
stinsa si Rolling Stones, snitel la pachet in drum spre tabara, restaurantele
cu mandatar, Costinesti, La Dobrogeanu, numar si uniforma de liceu, studentii
de la arhitectura pictând icoane pe geamurile de la "Ion Mincu" in
iarna lui '68, Carpati fara filtru, formatia Mondial, gogoshi in Piatza Unirii,
Margareta Paslaru, sedintele de exmatriculare ale celor care plecau cu parintii
in Israel sau Germania, balul de la Arhitectura, Liviu Ciulei, Tiriac si
Nastase, "Macarale, râd in soare argintii", prietenii plecind in
Israel, au intrat rusii in Cehoslovacia, unt, faina, pâine, zahar si ulei pe
cartela, oua rosii, pantaloni "supraelastici", coteleapelordunarii,
"tacimuri", babic, ghiudem, nechezol, imbracat "din pachet',
"schlafensiedeutch", Vama-Veche, blatul pe tren la Sinaia,
cantonamentele Scolii Sportive, incalzit apa pe resou, Tanta si Costel, Zizi
Serban, studentii din Cuba, repartitia, Marin Moraru si Toma Caragiu, Miriam
Raducanu, ceaun din fonta, cravata de pionier, nudism la Sf. Gheorghe,
halvitza, ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la "Albina",
profiteroale, statuia lui Mihai Viteazu, Coada Calului, penare din lemn, tigari
Marasesti, hirtie albastra de invelit caietele, fier de calcat cu carbuni
incinsi, uniformele scolare, tocul cu penitza, galosii, butoiul in care se
aduna apa de ploaie pentru spalat parul, peretii vopsiti cu rolul, fragi din
tren, Mos Gerila, televiziunea alb-negru, dopurile din cocean, unt in frunza de
brusture, Parcul Circului, creion chimic, gutuile puse la copt pe dulap, George
Vraca, asternuturi brodate de mina, cani de tabla, L.S. Bulandra, plapumarese,
spalatorese, birjari, pantofi cu talpa de crep, policlinici cu plata, Babele,
tenisul la Herastrau, creasta din Piatra Craiului, canotaj, grohotisuri in
Apuseni, sugative, Marina-Marina, shoshoni, foto-minut, caramele, piata cu
gainile in custi de lemn, Oraselul Copiilor, Ion Dacian, moda dintilor de aur,
caciuli rusesti cu urechi, fâsh, cicoare, somierele, Piatza Palatului,
shifonierele cu oglinzi groase de cristal, Gradina Botanica, parfum de
trandafiri bulgaresc, papusi din cârpa, parcul de la Sosea, sifoanele din
sticla colorata, masina de tocat carne, covata de framintat aluatul, cazanul de
fiert rufe, masina de cusut cu pedala din fier forjat, pe care scria 'Singer',
geamuri cu flori de gheatza, omul de zapada cu carbuni in loc de nasturi,
teracota fierbinte, in fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa,
Ciresarii, bibelouri, statuia lui Lenin, cobilitzele de care atirnau cofele cu
mere murate sau iaurt, savarine, cishmeaua de pe strada, borsh la borcan,
trasuri, muraturile din beci, soba cu foc din lemne, prajiturile de
unleucinzeci, lumina misterioasa a lampii cu gaz, fotografiile de familie
alb-negru, matusi cu palarii, unchi tepeni, bunici severi, flasneta din fatza
teatrului, papagalul cu norocul in cioc, Dambovitza la Cotroceni, Celentano,
defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii, gara cu zgomote
si miros de despartire... pufoaicele cenusii, bibelouri, figurine, catei si
caluti in vitrina din sufragerie, milieuri, Nivea in cutii plate albastre,
Calea Victoriei, closete in fundul curtii, copii infasati strans, Anca
Calugareanu, tiganci care ghicesc in palma, in ghioc si in carti, babe care
leaga si dezleaga farmece, Strandul Studentesc, scrobeala de rufe, albastreala
de rufe (sineala), bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, decolteu
encoeur, decolteu en bateau, cuvertura de pat, carpete de chelim, Libraria
Eminescu, tuns nemteste, Ora vesela cu Stroe si Vasilache: - Alo, aici e Stroe/
si roaga sa-i dati voie/ o clipa sa va-nveseleasca/ sa glumeasca iar cu voi.
Frank Cafea, balene, tunsoare a la garconne, coafura paj, coafura a la Alida
Vali, ciorapi tricotati, Casuta noastra/ cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa
vii... Inghetata pe batz, telemea de paispe, adidasi, patricieni, vata pe batz,
stofa pe puncte, loden, briz-bizuri, la patru pasi de o excursie, steaua fara
nume, Cico, floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Cine stie castiga,
'Avaramu' vazut de nu stiu cite ori, translatoarea de la cinemateca ....
taxiurile Pobeda, ceasurile Pobeda .., cremshniturile de la Casata ..., Aici e
Radio Europa Libera/ buna seara, dragi ascultatori, Rita Pavone, cravata de
pionier... cu colturile roase, insignele FGMA, FGAPS; laleleee, laleleeeee;
macarale; cind la trap cind la galop, Dorina Draghici, ZIS; ZIM; Molotov; GAZ,
biciclete MIFA, "la canal", "la stuf", Calboreanu, calimara
cu cerneala, cinema Scala, Fory Etterle, spoitori, bulibasha, chimir; militia
economica, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu, Scinteia pionierului,
Teatrul Tandarica, Arta Florescu, tigari Nationale, salicilat, penicilina
uleioasa, festivalul tineretului, lipii ... Cavit 9 pentru pofta de mancare,
te-slavim-Rominie-pamint-parintesc, pronosport, loz-in-plic-dai-3-lei-si iei
nimic, bomboane agricole, fondante, dans la Zalomit, parizer, icre de
Manciuria, cartofi noi, inghetata pe bat, la microfon Noel Bernard, artista
poporului Lica Gheorghiu, misto-nasol-gagiu, ai nai - n-ai nai, Alain Delon, Simon
Templar, trening, bascheti, imbracaminte de la 'pachet', pantofi Guban,
pantaloni evazati, inele ghiul, tablouri cu sirene, Beng beng, Unde ie iluziile
mele care le-am perdut? my, my, my Delilah, Beatles, clasificarea muzicii in
usoara, grea si populara, primele autoserviri, "Dialog la distanta",
telefoane cuplate, program de apa calda, creioane chimice si HB, 303,
ascutitori chinezesti, noile uniforme scolare, tovarasa diriginta, martisoare,
cadouri de 8 martie, braga si placinte dobrogene, frigider Zil, camera Laika,
poze cu dedicatie pe verso, Pif le chien, Paris Meci ... Bula si bancuri cu
cutremurul, Carul cu Bere, BTT-uri, sticla de bere Rahova, Cico,prajituri cu
nume antiapetisante "Buturuga", "Cartof", 'stewardesele' de
pe ITB, 'blatul' studentesc la teatre, calatorii clasa 1-a cu 'nashul', cursuri
de 'socialism stiintific', cartusul de Kent si sticla de whisky, chibrite care
nu se aprindeau, la cartofi, Foishorul de Foc, palinka, Noapte buna, copii...
Maresiev, Stahanov, Ivan Budionii, Ceapaev, Ostrovski (ala cu asa s-a calit
otelul), Fadeev, Zboara Cocorii, Fata cu parul carunt, Libelula, Piati Minuuuut
... Alarma in munti, Sadko, Cazacii de pe Don, Tanara Garda, Norman Wisdom
(sic) ... sufertash, baia comunala, stamba, Marina Voica, tesatura anti-jeg,
pantofi cu talpa de rafie/paie, ghetele de baschet cehesti, ceasuri
Schaffhausen/Doxa, geamgii, iaurgii, laptari, zarzavagii, sacagii, tocilari,
sapunul 'Cheia', magiunul, 'Cumparati curent de la IREB!', 'Dati copiilor
bomboane!', statia de radioficare, dusumele de lut, pantaloni de doc, fotbal cu
nasturi, bluze de nailon stravezii prin care se vedeau bretelele de la sutien,
legaturile de schi Kandahar, pantalonul-pana, pantalonii pescaresti,
frizura-periutza, vase de bucatarie emailate, patefonul cu ac, rufe inghetate,
puse iarna afara la uscat, caimac, ierbar, raglan...
La începuturile
televiziunii, muzica uşoară românească, inclusiv ce televizată, era dominată de
Dorina Drăghici, Gică Petrescu, Luigi Ionescu, Aida Moga, Nicolae Niţescu, Gigi
Marga şi alţii, cunoscuţi din spectacole şi turnee. Televiziunea le aducea
popularitate în plus, dar au trecut destui ani până când numărul de televizoare
a ajuns de ordinul sutelor de mii.
Prima interpretă de
muzică uşoară lansată de televiziune a fost Margareta Pâslaru. La prima
prezenţă pe micul ecran, era elevă şi cânta la un club muncitoresc din
cartierul Bucureştii Noi. Lansarea ei la televizor a făcut-o celebră în câteva
săptămâni. Compozitorii cunoscuţi se înghesuiau să-i ofere melodii. Alături de
ea a început să apară frecvent, în programele televizate, Marina Voica, care a
devenit şi ea vedetă datorită televiziunii. Cei care au remarcat-o şi au adus-o
la televiziune pe Margareta au fost Valeriu Lazarov şi Ileana Pop. Ei au fost
primii selecţioneri de persoane capabile să devină mari atracţii ale micului
ecran. După plecarea din ţară a lui Valeriu Lazarov, au devenit generatori de
vedete Alexandru Bocăneţ, care se limita la o echipă restrânsă şi Sorin
Grigorescu, cel care a lansat majoritatea cântăreţilor de muzică uşoară de prim
rang ai anilor 70-80, prin celebra emisiune "Steaua fără nume".
Ileana Pop, nume mai puţin cunoscut în afara Televiziunii Române, a avut
vocaţia găsirii unor tineri talentaţi, pe care îi aducea la Televiziune. A fost
mereu un secondant al unora din marii realizatori de emisuni de divertisment.
Ileana Pop i-a atras către televiziune, încă de când erau studenţi, pe Florian
Pittiş, pe Mariana Mihuţ şi pe mulţi alţii. Tudor Vornicu, el însuşi om cu
talentul rar de a simţi vocaţia telegenică a unor oameni (i-a invitat frecvent
la Televiziune, printre alţii, pe profesorul Grigore Moisil şi pe Catinca
Ralea) şi-a asociat-o pe Ileana Pop ca realizator la emisiunea duminicală, sub
numele Ileana Vlad. Când a înfiinţat în România prima sa firmă de producţii
televizate, Valeriu Lazarov a numit-o director pe aceeaşi Ileana Pop, deşi
aceasta depăşise, de destulă vreme, vârsta pensionării.
Am amintit în alt post
că prima crainică a televiziunii a fost Mariana Zaharescu. Era o brunetă
frumoasă cu o voce şi o dicţie excelente. Fusese crainică la Radio şi s-a
adaptat foarte bine cerinţelor televiziunii. Probabil că noua ei postură a
determinat o reverificare a dosarului de origine socială şi i s-or fi
descoperit cine ştie ce hibe. Cert este că, după numai câteva luni a fost
mutată înapoi la Radio şi apoi dată afară. În locul ei au fost aduse două fete
drăguţe, fără vreo pregătire, dar cu dosare corespunzătoare, care au fost
şcolite cu termen redus de o crainică de la Radio. Se bâlbâiau frecvent şi erau
crispate în faţa camerei. Unul din regizori, parcă David Esrig, încerca să le
determine să-şi mascheze crisparea. Una din soluţiile recomandate de Esrig era
zâmbetul, la ştirile "bune".
În toamna anului 1957,
Grigore Preoteasa, ministrul român de externe de atunci, (a cărui fiică a fost
prima soţie a lui Adrian Năstase) a murit într-un accident de avion, când se
întorcea de la Moscova. În mijlocul ştirii, crainica şi-a adus aminte de
indicaţia regizorului şi a trântit un zâmbet seducător. Tovarăşii de la cadre
n-au avut de ales şi au fost obligaţi să recurgă la crainice profesioniste. Aşa
au venit de la Radio Cleo Stieber şi Georgeta Perlea, care au fost mulţi ani
prezenţe simpatizate şi apreciate de public. Pe atunci, programul începea la 7
seara şi dura două-trei ore. Când volumul programelor a crescut, a mai fost
angajat, în chip de crainic, Florin Brătescu, o voce remarcabilă şi o prezenţă
care fermeca telespectatoarele. Mai târziu a devenit crainică şi Ioana Măgură,
care a fugit ulterior din ţară şi a preferat Europa Liberă, Televiziunii
Române.
Pana pe la inceputul
anilor '70, pe locul actualului hotel Dorobanti au existat doua localuri:
"Mon Jardin" si "Poarta Alba". Primul era un restaurant
interbelic, cu loji de plus si ring de dans, iar vara cu o gradina faimoasa. La
"Mon Jardin" s-a cantat jazz chiar si in anii '50, cand acesta era
considerat "muzica decadenta". Din formatia de la "Mon
Jardin" au facut pe atunci parte Sergiu Malagamba, Iancsi Korosi si Johnny
Raducanu. A cantat in particular cu aceasta formatie Yves Montand, care in 1956
a intreprins un turneu la Bucuresti; unul rasunator, intrucat de aproape un
deceniu nu mai venisera in Romania interpreti din Occident. Yves Montand era pe
atunci comunist. A sustinut cateva concerte, iar dupa unul dintre acestea a
fost dus la "Mon Jardin", unde a ramas incantat de jazz-ul
interpretat acolo si a cantat impreuna cu formatia. Nu-i exclus ca vreunul
dintre muzicanti sa fi incercat sa-i tempereze entuziasmul pentru ideologia
rosie. Frecventau in anii '50 "Mon Jardin"-ul criticii de arta Petru
Comarnescu si Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru si multi alti
intelectuali.
Poarta Alba era o
carciuma cu ciorba de burta si gratar unde se consumau bere si alcooluri
distilate, inclusiv secarica, populara bautura din anii '50. Intr-o seara a
nimerit acolo si Maria Tanase. Era iarna si un taran din apropiere de Bucuresti
isi priponise calutul cu care aducea marfa la piata la intrarea in local. Maria
Tanase a intervenit pentru ca animalul sa fie ingaduit inauntru, la caldura.
Acesta, ascultator, s-a lasat jos intr-un colt al carciumii si-a adormit cu
capul sub masa stapanului.
La "Poarta
Alba" venea autorul versurilor cantecului "Din bucata mea de
paine" ("Din bucata mea de paine/ Am hranit un om si-un caine/ Omul
nu ma mai cunoaste/ Cainele ma recunoaste"), care putea fi auzit in
bodegile de periferie, si mai veneau vreo doi poeti de carciuma; specie de mult
disparuta. Acestia isi multiplicau poeziile pe coli de hartie, si, dupa ce
intrau in local, le imparteau clientilor asezati la mese. Dupa o jumatate de
ora, poetul facea din nou turul meselor si isi strangea versurile. Unii
musterii, drept rasplata, ii trimiteau autorului ceva de baut: o halba de bere,
o tescovina, o suta de rachiu sau de "Adio, mama!"... Versurile unui
poet de carciuma puteau suna in felul urmator: "Eu nu-s decat un vagabond/
Batut de vanturi si de ploi;/ Sunt un gunoi/ Dar, din an in an/ Imi fumez pipa
mea sub un castan."
Pe vremea "dezghetului", cand galantarele
si rafturile restaurantelor nu mai erau goale, Pastorel Teodoreanu sustinea in
revista "Magazin" o "Cronica gastronomica", iar Maria
Tanase canta la redeschisul restaurant "Continental" de pe Calea
Victoriei acompaniata de Faramita Lambru. In pauza, cantareata mergea in
bucataria localului sa fumeze cu sete doua-trei tigari, una dupa alta, impreuna
cu instrumentistul, care tocmai isi instalase telefon si se furlandisea fata de
personalul restaurantului, sunand acasa. Intr-una din seri, intrebandu-si in
receptor nevasta ce ii gatise, dupa primirea raspunsului, o indemna: "Da'
sa pui, fa, in tocana si-o foaie de dafin.... si pune si nitel piper..."
Plictisita, Maria Tanase ii recomanda intre doua fumuri de tigara:
"Spune-i, ma, sa puna si niste rahat!" Prompt, acordeonistul se
executa: "Doamna Maria zice sa pui si niste rahat, pentru ca vine si
dumneaei la masa."
Un alt turneu al unui
artist strain care a lasat urme adanci la Bucuresti, mai ales in cartierele
marginase, a fost cel intreprins in 1958 de actorul si cantaretul indian Raj
Kapoor, protagonistul filmului "Articolul 420". Raj Kapoor a aparut
si la noua televiziune - care emitea din 1957 - si a inregistrat un disc la
Electrecord cu piesa "Avaramu" din coloana sonora a filmului. Pe
canavaua acestuia, lautarii au dat la iveala o manea care s-a cantat apoi ani
de zile prin bodegile de la periferie: "Pe Soseaua Colentina, trece Rita
cu masina".
In anii 1959-'60-'61
nu era "politic" sa ai automobil. Omul bine cotat avea motocicleta si
magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai sic era importata din RDG, MZ,
de 250 cm3, si Jawa (cehoslovaca). Mai existau Zundapp si BMW, unele cu atas,
dar acelea erau din timpul sau dinaintea razboiului. La sfarsit de saptamana,
bucurestenii cu motociclete plecau impreuna cu sotiile sau cu prietenele spre
Snagov, Mogosoaia, Padurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei. La petrecerile date
in apartamente particulare, sambata seara, magnetofonul era un simbol de
modernitate si inlesnire. In anturaje mai modeste, cu acelasi prilej, se puneau
la patefon discuri cu Dorina Draghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia
Braia. Dupa discuri de patefon dansau si elevii din ultimele clase de liceu
atunci cand mergeau in excursie la munte, "scolile medii" avand
patefon in dotare.
In fostul local
"Modern" aflat in capatul dinspre Calea Victoriei al fostei strazi
Sarindar s-a deschis in 1958 restaurantul "Berlin", cu specific
culinar german, decorat de catre un arhitect din Republica Democrata Germana.
La etaj exista un bar cu taburete inalte, unde berea blonda Radeberger,
imbuteliata in sticle de o jumatate de litru, era servita in sonde.
Multe dintre
restaurantele bucurestene fusesera rebotezate: Capsa devenise
"Bucuresti", de pilda. Athenee Palace isi pastrase insa hramul si-l
pastrase si pe Petrica Johnson, barmanul de culoare de pe vremuri. Hai la atenepalace,
unde noua mult ne place! La Capsa (tot asa ii zicea lumea) si la Athenee Palace
venea noua elita intelectuala fidela regimului, aflata la loc de cinste intre
privilegiati. In cele doua braserii mai puteau fi vazuti si scriitori
interbelici straini de gratiile noului regim, precum poetul Ion Barbu, sau
Pastorel Teodoreanu. Acesta din urma, putin grizat, intr-o seara, iesind de la
Athenee Palace, a scos o bancnota de cinci lei vrand sa i-o dea portarului -
credea el - galonat si plin de fireturi, cu rugamintea: "Adu-mi, te rog,
un taxi." Poetul il confundase pe portar cu un amiral venit la o receptie.
Indignat, acesta si-a declinat identitatea, amenintandu-l cu arestarea pe poet.
"Atunci, adu-mi un vapor".
In apropiere de
Athenee Palace, pe locul actualului Hotel Bucuresti, intr-un imobil prabusit la
cutremurul din 1977, isi continua existenta, la parter si la primul etaj,
Cofetaria Nestor, rebotezata "Victoria". La etaj, cofetaria avea
aspectul unei braserii elegante. O frecventau domni de pe vremuri, cu parul alb
sau grizonat, imbracati pedant, unii arborand batista la buzunarul de la piept
al hainei. Aici se serveau café-frapé si Mazagrin, cu paiul lipit de sticla
brumata a sondei, bere germana, vermut italian, coniac indigen, citron pressé
si oranjada... Specialitatile de cofetarie erau pregatite dupa retete vechi,
adesea de catre aceiasi oameni din epoca anterioara instaurarii comunismului.
Se serveau la "Nestor" profiterol, tort si merengue-glacé, inghetata
simpla ori asortata cu frisca si "langue de chat", Coube-Jacques,
Krantz, Joffre, Parfait Marechal, prajituri "Bibescu", carora
ulterior li s-a spus "Tosca", pricomigdale, alune de padure pudrate
fin cu sare, cafea turceasca si cafea-filtru. La parter, pe langa bomboanele cu
visine trase in ciocolata si fructele confiate, se vindeau, in cutii, fondante ...
O braserie cu scaune inalte imprejurul barului fusese deschisa la parterul unui
bloc interbelic de pe Bulevardul Nicolae Balcescu - noua denumire - care se
invecina cu Biserica Boteanu. Intrucat veneau studenti de culoare, nu putini in
Bucurestiul epocii, i s-a spus "Katanga", porecla substituindu-i
numele. În apropiere de de Katanga, pitit in gangul de lângă magazinul Unic era
faimosul barulet "La Chinezu", loc frecventat de sportivii de
performanţă... care dupa ce luau masa la cantina CNEFS, situata pe la coltul
bulevardului Magheru cu strada Dem. I. Dobrescu, veneau sa bea o cafea si să
mai stea la taclale.
Primele doua congrese
ale Partidului Muncitoresc Roman se desfasurasera in Sala Ateneului. Apoi,
Ocarmuirea s-a gandit sa inalte o cladire anume pentru ele si asa a fost
construita, la sfarsitul anilor '50, Sala Congreselor, cu o capacitate de 3600
de locuri, in spatele fostului Palat Regal.. S-au demolat case vechi pentru ca
noul edificiu sa fie inconjurat de o duzina de imobile dominate de un bloc turn
cu 14 etaje. La parterul unuia dintre acele blocuri mai exista si azi magazinul
"Filatelia", inaugurat in 1960, iar in capatul opus, colt cu strada
Stirbey Voda, la parterul altui bloc, s-a deschis tot atunci un
restaurant-expres spatios, modern pentru acele vremuri, in care se putea lua
masa de pranz compusa din doua feluri de mancare cu circa 10 lei.
Dupa ce in Sala
Congreselor s-a tinut, in iunie 1960, al treilea conclav al partidului unic, au
inceput sa fie proiectate aici filme, indeosebi premiere, i s-a zis Sala
Palatului si din 1962 au inceput sa cante pe scena ei solisti straini. Intre
primii, Domrnico Modugno. In iarna lui 1962 Modugno a cantat aici "Alleluia"
si cateva din compozitiile sale; "Volare", "L'uomo in
frak", "Piove", ramasa multa vreme in amintirea romanilor prin
refrenul "Ciao, ciao, bambina"... A inregistrat si el un disc la
Electrecord.. In acelasi an a mai cantat o celebra soprana peruviana de
coloratura, Imma Sumah, apoi Claudio Villa, facand furori cu "Un tango
italiano". Era vremea muzicii usoare italiene - din 1964 Televiziunea
Romana incepe sa retransmita Festivalul de la San Remo. Insa noul
"dezghet" adusese cha-cha-ul, muzica latino-americana, concomitent cu
bomboanele cubaneze (din trestie de zahar, colorate, in forma de inimioara) si
twist-ul iar mai apoi Beatlesii.
Unele case din Rahova,
chiar dintre cele aflate pe strada principala a cartierului, aveau banci la
intrare. Vara, spre sfarsitul zilei, se asezau acolo la taclale barbati si
femei - oameni trecuti de prima tinerete. Altii veneau din vecini cu scaunele
lor. Discutau, fumau, rontaiau seminte cumparate cu 25 de bani cornetul. La
sfarsitul anilor '50 inca isi mai aminteau de...Postul Festivalului.
In 1953 avusese loc la
Bucuresti Festivalul Mondial al Tineretului ... Participasera numerosi straini,
indeosebi oameni de stanga, din partidele comuniste occidentale; altii venisera
din Asia sau din America Latina. Aveau prilejul sa vada cum se traieste intr-o
tara condusa de comunisti. Pentru ca Bucurestiul sa para un oras bine
aprovizionat, chiar imbelsugat, cu doua-trei luni inainte Ocarmuirea incepuse
sa dramuiasca drastic mancarea si bautura, astfel incat in saptamanile
premergatoare Festivalului nu se mai gasea aproape nimic de cumparat in
magazine. Timp de doua luni nu se vanduse nicaieri, inclusiv in localuri, un
gram de bautura alcoolica. La sfarsitul "postului" au fost oameni
care au lesinat, au facut infarct sau chiar au murit pentru ca abuzasera de
bere, tuica sau vin. Un alt eveniment care se propagase in toate cartierele
Bucurestiului, intr-o perioada in care se numarau pe degete artistii straini
care veneau in Romania, fusese turneul lui Raj Kapoor - in 1958 -, solist si
actor de film indian, protagonistul peliculei "Vagabondul". Raj
Kapoor cantase la televiziune - aceasta emitea din 1957 - si inregistrase pe un
disc Electrecord bucata coloanei sonore, cu tanguitorul refren Aaaavaramu, pe
care lautarii aveau sa-l reia ani in sir prin bodegile orasului. Eram in clasa
a doua cand am auzit cantecul, interpretat de un coleg tigan, Neacsu, care isi
aducea uneori acordeonul la scoala, in versiunea "Pe Soseaua Colentina/
Trece Rita cu masina/ Si golanii dupa ea/ Ca sa-i umfle camera ..."
Alti colegi, in ziua
de Ignat, inainte de inceputul vacantei de iarna, aduceau la scoala soric din
porcul taiat si parlit cu paie in propria curte. Curtile din Rahova erau
fabuloase. Intr-una dintre ele, coplesita de bozii, otetari si salcami,
despartita de un maidan printr-un gard cu uluci, zacea epava unei trasuri cu
cos si felinare. Ma suiam in ea atunci cand mergeam la copiii familiei Slabacu
- macedoneni. Erau si aromani in Rahova, indeosebi fosti negustori, si
invatasem ceva din graiul lor, folosit ca pe o limba "secreta". In
alte curti existau fantani sapate in pamant, garaje dezafectate, cotete de
porci, gaini in libertate racaind dupa rame, voliere de porumbei... Primavara
izbucnea liliacul, iar o luna mai tarziu, cand curtile erau pline de flori si
de verdeata, unii scoteau difuzorul afara, agatandu-l intr-un pom. Oamenii care
nu aveau bani pentru aparat de radio si abonament cumparau un difuzor pentru
care plateau o taxa lunara la Statia de radioficare. Aceasta retransmitea
unicul post national, astfel incat difuzorul era un radio cu un singur program.
Aparatele din comert erau anume concepute - nu aveau decat unde medii si lungi
- ca sa nu poata capta Vocea Americii sau Europa libera, altminteri bruiate
puternic, privilegiu de care se bucurau radiourile produse inainte de razboi.
La petreceri se dansa dupa muzica de patefon, redata pe placi de 78 de turatii,
avand imprimate o melodie pe fata si alta pe revers, care se faceau tandari
daca erau scapate pe jos. Patefonul era pick-up-ul vremii, ace pentru el
vanzandu-se in orice librarie sau papetarie (in provincie s-au gasit pana in
1972). Oamenii cu pretentii discutau despre "menajul" (asa i se
spunea casniciei) Dorinei Draghici cu Nicu Stoenescu, tenor de muzica usoara si
interpret de romante care il imita pe Tino Rossi. Aceasta pereche era in varful
topului. Cantau amandoi un slagar dulceag, "Firicel de
floare-albastra".
Toamna, daca aveau si
gradina, unele localuri, precum "Strugurel", sau cel de la Piata
Rahova, incropeau o mustarie imprejmuita cu stuf, unde se manca pastrama la
gratar si se bea tulburel. Etalonul il reprezentau mustariile din Targul
Mosilor, din Obor, unde in 1958 Maria Tanase a cantat pe estrada carciumii
"La prispa inalta".
Toamna era anotimpul
care sporea aerul patriarhal al Rahovei. In octombrie, in curti, dar si pe
strazile acelea cu aspect de ulite, se ardeau gunoaie, crengi, frunze uscate al
caror fum se inalta lent si lenes spre cer. Cu o luna inainte, in septembrie,
se aduceau de la piata legumele de pus la murat in borcane inalte de-un metru
legate la gura cu celofan, tinute in magazia de lemne, in antreu, pe veranda
sau in marchiza parfumata cu miros de gutui. Proprietarii nostri le pastrau in
pivnita lor captusita cu caramizi, iluminata electric, inchisa cu un chepeng de
metal. Tot acolo tineau, in sticle cu gatul lat insirate pe polite, marar,
leustean, chimen, tarhon ... Bulionul era fiert in curte, la foc de lemne,
intr-o oala de 50 de kilograme proptita pe pirostrii.
In Rahova mancarea era
pregatita cu grija, minutios. Femeile din vechea generatie fusesera casnice.
Aveau retetele lor pentru musacale, ostropeluri, tocane, plachii de peste,
iahnii de fasole. De Craciun si de Paste erau scosi din cuptor cozonacii simpli
si cei cu felurite umpluturi; in zilele de pomenire a mortilor se facea coliva
cu grau arnaut fiert o noapte intreaga. Dulceata si serbetul tot in casa erau
facute, ca si visinata ori micile cantitati de lichior si mastica. La fel,
branzoaicele, baclavalele, saleurile, gogosile "infuriate" pudrate cu
zahar ...
miercuri, 13 februarie 2013
sase/sase si 6.6.6. ...
...............
la liceu, cand se fuma ferit/pe sub ascuns sau cand se copia la teze si extemporale, era celebrul/cunoscutul/universalul semnal de alarma /atentionare: SASE/SASE !!!
Mai tarziu/ulterior, orizontul cunoasterii/intrebarilor largindu-se, apare si capitolul/subiectul/domeniul 6.6.6.; si alaturat, o imensitate de [(6 6 6) x infinit/fara de sfarsit ...]
la liceu, cand se fuma ferit/pe sub ascuns sau cand se copia la teze si extemporale, era celebrul/cunoscutul/universalul semnal de alarma /atentionare: SASE/SASE !!!
Mai tarziu/ulterior, orizontul cunoasterii/intrebarilor largindu-se, apare si capitolul/subiectul/domeniul 6.6.6.; si alaturat, o imensitate de [(6 6 6) x infinit/fara de sfarsit ...]
SECRETUL SECRETELOR
Mai jos este o poveste cu
CARBON. Nimic sau tot ce se spune poate fi
adevarat.
Sunt si cateva inadvertente. Carbonul nu este cel
mai raspandit element din univers. Hidrogenul ocupa pe departe locul 1.
Chestia cu 6.6.6. la carbon este cel putin ciudat.
Cititi cum carbonul 12 din ADN-ul dvs va fi transformat in carbon 7 adica 6.6.1.
Asta-i problema zilei cu
soarele si carbonul. OARE ??
Oricum este o explicatie
extrem de interesanta ....
Transformarea alchimica, datorata emisiilor solare
(iata ce inseamna, de fapt - 6 6 6 )
Premiile Nobel in anul
2010, pentru Chimie si Fizica au fost acordate pentru cercetarile legate
de atomul de carbon. Premiul Nobel pentru Chimie a mers la trei
oameni de stiinta, pentru dezvoltarea unui set de instrumente privind
modificarea atomilor de carbon, in timp ce premiul pentru Fizica a fost primit
de doi fizicieni rusi pentru studiul lor asupra proprietatilor remarcabile
ale graphenelor - un element structural de baza a unor carboni
alotropi, inclusiv grafit.
In timp ce se anunta
Premiul Nobel pentru Fizica, Academia Regala Suedeza de Stiinte, a
declarat: “atomii de carbon, baza tuturor
formelor de viata cunoscute pe Pamant, ne-au surprins din nou.”
Ei nu-si dau seama
cat de importanta este declaratia lor; pentru ca ceea ce am vazut
in graphene este doar o mica parte din minunile de care este capabil
carbonul.
In special
ceea ce ne asteapta in viitorul foarte apropiat !
Inainte de a dezvalui
forma de carbon care va schimba fiecare aspect al vietii noastre, atat de
complet si atat de drastic, aduc in atentia dumneavoastra evenimente legate de
alte cateva stiri, din ultimele saptamani.
Recent a existat un val
de ingrijorare in cercurile stiintifice cu privire la descoperirea influentei
Soarelui asupra dezintegrarii elementelor radioactive pe Pamant. S-a
constatat ca un anumit tip de emisii ciudate ale Soarelui cauzeaza mutatii
pe Pamant. Influenta sa asupra ratelor de dezintegrare ale unor elemente cum ar
fi Carbon-12, a fost deosebit de ingrijoratoare
si neasteptata. Atomii de carbon, dupa cum s-a declarat anterior, sunt
componenta de baza a vietii, asa cum o stim; iar Carbon-12
este forma cea mai abundenta de carbon pentru aproximativ 99% dintre toate
formele cunoscute de carbon. Acesta este izotopul de carbon, care consta din 6 protoni, 6 electroni si 6 neutroni – deci
6-6-6. Va suna familiar?
Dupa oxigen, al doilea
element cel mai abundent din corpul uman este Carbon-12.
Prin incinerare corpul uman se intoarce in starea sa, de Carbon-12. Dupa
hidrogen, heliu si oxigen, care sunt toate gaze, Carbon-12
este cel mai abundent element din Univers. Carbon-12
este, de asemenea, unul dintre cele 5 elemente care compun AND-ul uman. Astfel,
Carbon-12 este intr-adevar, elementul cel mai
important in ceea ce priveste viata, asa cum o stim astazi. Aceasta este,
probabil, ceea ce se scria in Apocalipsa cu privire la numarul 666, care era numar de om (sau numarul fiarei).
Acesta este numarul lui Carbon-12 care este
baza corpului fizic al omului in legatura cu Universul fizic.
Acest lucru este deosebit
de semnificativ daca intelegem ce se asteapta prin aceasta transmutatie de Carbon-12, care va conferi Omului puteri
supraomenesti si care va aduce un progres tehnologic pana la redundanta
completa .
Fiecare lucru are timpul
sau: un timp pentru a descoperi, un timp pentru a sarbatori. Acum este timpul
pentru a descoperi acest secret al tuturor secretelor, adica Secretul Alchimic
al Pietrei Filozofale, care transforma, in sens simbolic, totul in aur.
Secretul Elixirului Vietii. Secretul Ambrosiei, nectarul nemuririi !
Pana la urma, Secretul
Ascensiunii, deoarece functia sa principala este de a ajuta la Inaltare si la
formarea unui Portal spre dimensiunile superioare.
Secretul Carbonului-7 !
Izotopul
de Carbon-7, nedescoperit pana in prezent, are 6 electroni, 6 protoni
si doar 1 neutron. Este un element echivalent al sistemului energiei Kundalini, precum si cubului lui Metatron.
Ca si elementul fier,
care are capacitatea de a sustine un camp magnetic in jurul lui, Carbon-7 are capacitatea stranie de a crea
campuri hiperdimensionale, cum ar fi campurile mentale. Astfel, se pot
amplifica gandurile, multidimensional, la fel cum Fierul si Cuprul pot
amplifica intr-un transformator campurile magnetice.
Firesc, acest lucru se
formeaza si in creierul adeptilor spirituali atunci cand acestia au experiente
in afara corpului sau in timpul realizarii altor fenomene supranaturale, cum ar
fi bilocatia, materializarea, etc. In timp se formeaza o stralucire, un halou
(nimb de lumina) in jurul fiintelor extrem de evoluate, iar aceasta se
datoreaza producerii in exces de neutroni, atunci cand Carbon-12
se transmute in Carbon-7, in interiorul
creierului lor. Cu toate acestea, Carbon-7 se
descompune foarte rapid in alte forme de materie; prin urmare este aproape
imposibil de detectat acest element Carbon-7,
direct in corpul uman.
Istoria si Religia
ne-au oferit mai multe indicii cu privire la identitatea acestui minunat
element, prin notatii criptice, simboluri si texte enigmatice.
Aceasta
ocultare a fost necesara pentru protejarea cunoasterii, deoarece, ajunsa in
maini gresite, ar fi putut duce la distrugerea acestei planete.
Aceasta este puterea sa !
Aceste riscuri predomina
si acum, insa exista 2 motive principale pentru revelarea acestei cunoasteri in
momentul de acum:
1. Suntem acum in
pragul celei mai mari si importante schimbari prin care umanitatea a trecut
vreodata. A venit timpul ca toate secretele sa fie descoperite, implicit acest
secret care a fost pastrat o lunga perioada de timp. Natura a vorbit, prin
diferite semne, anuntand ca timpul pentru ca acesta sa fie dezvaluit, a
sosit .
2. Desi structura
atomica si proprietatile acestui element minunat sunt relevate aici, este
extrem de dificil de a sintetiza Carbon-7 intr-un laborator, in afara de
scumpele acceleratoare de particule.
In sistemul Kundalini, aceasta configuratie 6-6-1 este reprezentata de partenerii de sex
masculin si feminin, prin cele 6 chakre inferioare plus a 7-a chakra, Sahasrara,
care este neutra.
In iudaism, Metatron, care este considerat a fi mediator a
lui Dumnezeu, este adesea reprezentat printr-un cub format din 13 cercuri, din
care 1 cerc central, inconjurat de 6 interioare si 6 exterioare.
In crestinism, Da
Vinci, in Cina cea de Taina, infatiseaza un moment inainte de
rastignirea lui Hristos si, ulterior Invierea si Inaltarea, infatisata de o
reprezentare simbolica a configuratiei 6-6-1,
adica cei 6 apostoli asezati de fiecare parte a lui Isus Hristos .
Este interesant de
notat ca ambele energii Kundalini, Metatron si Hristos, sunt vehicule ale
Maicii Domnului, chiar daca fac parte din sisteme spirituale diferite.
Toate acestea sunt stiute
de civilizatiile avansate de dincolo de planeta noastra, care au fost uitate de
noi, peste milenii. Eliberarea acestor informatii, in acest timp, este de
asemenea menita sa accelereze\ Divulgarea Secretului. Aceasta
cunoastere, are puterea de a amplifica mintea umana si va face ca toate
progresele tehnologice si ale sistemelor economice sa devina complet redundante
(adica sa contina informatii identice in mai multe parti ale aceluiasi sistem
de informatii),deorece in timpul de manifestare al Abundentei care ne asteapta
dupa 2012, tehnologia si banii nu vor mai avea nici o valoare.
In perioada post
Divulgare, mintea colectiva a Omului va suferi o schimbare cuantica expansiva.
O masa critica a omenirii
va trece de la o viata egocentric-materiala la o viata fara de ego, plina de
iubire si spiritualitate.
Activitatea Soarelui, in
aceasta perioada, va duce la transformarea finala, care va fi
transmutarea Carbonului-12 din AND-ul uman, in Carbon-7. Acest lucru va permite omului sa
supravietuiasca dublului “cataclism” de schimbare a polilor si migrarii Noului
Pamant spre dimensiunile superioare."
Cateva/unele SURSE:
duminică, 10 februarie 2013
APA … CHIOARA si de … PLOAIE
Mit spulberat?
UE: “Apa nu hidrateaza organismul”
O comisie de ancheta a
Uniunii Europene a ajuns, dupa trei ani de cercetari, la concluzia ca apa nu
hidrateaza organismul.
Regulamentul (UE) nr 1170/2011 din 16 noiembrie 2011, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299/1, SE, statueaza ca “apa nu poate preveni deshidratatrea”. Directiva europeana se bazeaza pe un studiu care a durat trei ani si care s-a facut intr-un centru de cercetari din Italia, reusind sa combata o credinta de zeci de ani. Concluzia studiului este ca apa nu este responsabila de hidratarea organismului. Daca pana acum ne straduiam sa bem zilnic 1-2 litri de apa ca sa fim sanatosi, aflati ca acest obicei nu ne aduce niciun beneficiu. O noua lege a Uniunii Europene pretinde ca oricata apa consuma o persoana, acest lucru nu poate combate deshidratarea organismului. Dupa o dezbatere de trei ani, Uniunea Europeana a decis sa interzica firmelor care imbuteliaza apa sa mai foloseasca mesajul publicitar cum ca apa asigura o hidratare corespunzatoare. Cei care nu vor respecta aceasta decizie si vor continua sa faca reclama mincinioasa, risca pana la 2 ani de inchisoare – scrie The Telegraph. Decizia a primit deja avizul presedintelui Comisiei Europene, Joe Manuel Barroso. Cei care sustin legea, precizeaza ca deshidratarea este o afectiune provocata de un dezechilibru in organism, care nu poate fi combatut numai prin consumul de apa. O persoana sanatoasa nu se va deshidrata, chiar daca nu va bea multa apa – sustine profesorul Brain Ratcliff, purtatorul de cuvant al Societatii britanice de Nutritie.
STUDIUL STIINTIFIC 1
Pana acum, aproape toti doctorii si expertii in medicina ne-au sfatuit sa bem, in mod constant, cat mai multa apa, cel putin un litru pe zi. Iata ca situatia se schimba, din cauza unui specialist, cercetatoarea scotiana Margaret McCartney. McCartney a scris in publicatia de specialitate British Medical Journal, citata de All Headline News, ca studiile sale arata ca, daca un om bea apa fara sa-i fie sete, pot aparea unele deficiente: puterea de concentrare scade, in loc sa creasca. De asemenea, unele substante chimice care se folosesc in dezinfectarea apei imbuteliate sunt nocive pentru organismul uman. McCartney a mai avertizat, de asemenea, asupra pericolului aparitiei unei afectiuni rare, dar iminenta, cauzata de consumul ridicat de apa. Aceasta boala se numeste hiponatremie si are ca efect scaderea brusca a nivelului de saruri din corp, precum si aparitia unei tumori la creier. Expertii avertizeaza acum ca prea multa apa consumata poate dauna sanatatii.
Dr. Margaret McCartney
spune ca a bea apa in exces poate conduce la o pierdere a somnului si
implicit la o proasta odihna, pentru ca cei care fac asta vor fi nevoiti sa
se trezeasca des in timpul noptii, pentru a merge la toaleta.
Cum? Serviciul National de Sanatate, impreuna cu medici recunoscuti si nutritionisti, nu recomanda publicului sa bea cel putin 1-2 litri de apa pe zi, pentru prevenirea afectiunilor rinichilor, pentru scaderea in greutate si cresterea nivelului de concentrare? Oamenii au fost condusi sa creada intr-o serie de numeroase beneficii asupra sanatatii atribuite consumului unei ample doze zilnice de apa, dar intr-un studiu publicat in British Medical Journal, dr. Margaret McCartney a spus, ca recomandarea celor “sase-opt pahare de apa pe zi” era “nu numai o prostie, ci si un nonsens complet demascat” – relateaza publicatia Mail. Ea a spus ca cercetarile aratand beneficiile unui consum sporit de apa au fost adesea “exagerate” de producatorii de ape imbuteliate. Dr. Paul McCartney a avertizat ca prea multa apa ar putea conduce la o situatie fatala numita hiponatremie, caz in care nivelul de saruri din organism scade, ceea ce ar putea determina aparitia de umflaturi in zona creierului. Profesorul Stanley Goldfarb, un expert in metabolism de la Universitatea din Pennsylvania din Statele Unite, a declarat: “Datele din prezent arata ca in realitate nu exista nici o dovada…” Cel mai bun lucru de facut este sa bei numai atunci cand ti-e sete si sa mananci numai atunci cand ti-e foame. Ce este hiponatremia? Hiponatremia (hiperhidratarea) este o stare potential letala, care intervine atunci cand nivelul de sodiu din plasma atinge o valoare mai mica de 130 milimoli pe litru. Se poate evita prin mentinerea echilibrului de electrolit. Hiponatremia poate fi adesea confundata cu deshidratarea, datorita faptului ca multe dintre simptome sunt similare. Cele mai distinctive simptome sunt culoarea, volumul si frecventa urinei. Sportivii care prezinta hiponatremie vor avea o urina deschisa la culoare, cu volum mare si frecventa crescuta a urinarii. In schimb, sportivii deshidratati vor avea o urina inchisa la culoare, cu volum mic, si rara ca frecventa a mictiunii. Sodiul este esential pentru multe functii ale corpului, inclusiv mentinerea echilibrului fluidelor, reglerea tensiunii arteriale si functionarea normala a sistemului nervos. Hiponatremia a fost uneori mentionata ca “Intoxicatia cu apa,” mai ales atunci cand se datoreaza consumului de apa in exces, fara suplimentarea adecvata de sodiu.
Ce se intampla in
timpul intoxicatiei cu apa?
Intoxicatia cu apa produce aceleasi efecte ca si inecul. Dezechilibrul electrolitic si umflarea tesuturilor poate cauza batai neregulate ale inimii, permitand lichidului sa intre in plamani. Umflarea tesuturilor creierului provoaca convulsii, coma si moarte in cele din urma, cu exceptia cazului in care consumul de apa este limitat si se administreaza o solutie salina hipertona (sare). Intoxicatia cu apa provoaca tulburari digestive si tulburari ale constiintei. Daca tratamentul este administrat inainte de umflarea tesutului, pacientul se poate recupera complet in termen de cateva zile.
Trebuie sa bem apa
numai atunci cand ne este sete?
STUDIUL STIINTIFIC 2
Un medic roman, Dr. Dan Negoianu, aflat in Statele Unite ale Americii, a realizat o cercetare ampla in urma cu 3 ani, in urma careia afirma ca apa nu este benefica organismului, atunci cand este consumata in exces, scrie The Telegraph
“Prea multa apa poate
afecta echilibrul de saruri in organism, ceea ce cauzeaza intoxicatie cu apa,
care poate fi fatala”.
A bea multa apa
potabila are un beneficiu mic asupra sanatatii
Doi experti in rinichi si-au asumat faptul de a risipi o mana de mituri cu privire la apa. Dr. Stanley Goldfarb si dr. Dan Negoianu din cadrul diviziei de studii renale, a electrolitilor si a hipertensiunii arteriale de la Universitatea din Pennsylvania – Philadelphia au revizuit mai multe studii clinice publicate, despre beneficiile obisnuintei de a bea o cantitate mare de apa pe zi, si au constatat ca exista prea putine dovezi care sa sustina teoriile respective.
Sunt o multime de
mituri ce graviteaza in jurul ideii despre beneficiile consumului unei
cantitati insemnate de apa, iar unele dintre aceste mituri par aproape reale
din cauza popularitatii lor. Recomandarea standard in SUA de a bea 8 pahare
de 8 ml de apa pe zi este cunoscuta, dar nu prea exista dovezi pentru a demonstra beneficitatea acestui lucru.
Goldfarb si Negoianu fost de acord ca unii oameni – cum ar fi sportivii sau cei care traiesc in medii foarte uscate, cu climat cald – pot simti nevoia de a consuma multa apa pentru a evita deshidratarea, dar pentru o persoana care traieste intr-un mediu obisnuit, nu exista absolut nici o dovada ca bautul acestei cantitati de apa este benefica.
Studiul lor, care va fi
publicat in iunie 2008 in Jurnalul Societatii Americane de Nefrologie, poate
risipi multe dintre miturile legate de apa.
Goldfarb insista asupra faptului ca sursele acestui “mit al apei” fac parte din lumea medicinei complementare si alternative, precum si asupra faptului ca raspandirea mai departe a mitului respectiv s-a realizat prin intermediul internetului, odata cu aparitia sa. Specializarea in rinichi a lui Goldfarb a determinat ca el si colaboratorul sau Negoianu sa se poata ocupa de revizuirea literaturii din domeniu – referitoare la beneficiile consumului de apa potabila – ca urmare a unei preocupari comune, aceea de a studia modul in care rinichii se ocupa de fluidele din organismul uman. Perechea de cercetatori a desfiintat cel putin patru mituri populare despre apa, prin studiile pe care le-au facut. Primul mit, acela ca apa potabila reduce durerile de cap, avea la baza doar un singur studiu facut, si acesta avand niste rezultate fara semnificatie statistica. Un al doilea mit – cum ca aportul crescut de apa imbunatateste tonusul pielii – este, de asemenea, lipsit de dovezi. Desi exista dovezi pentru faptul ca deshidratarea poate afecta pielea, Goldfarb a spus: “Nu exista date care sa sugereze ca hidratarea imbunatateste cu adevarat structura dermei. “ S-a afirmat, de asemenea, ca un consum mare pe apa ajuta la suprimarea poftei de mancare. Multi sustin ca, daca bei suficienta apa, aceasta poate ajuta in lupta impotriva obezitatii, sau cel putin contribuie la o mai usoara mentinere a greutatii corporale. “Multi oameni beau apa inainte si in timpul mesei pentru a incerca in acest fel suprimarea poftei de mancare” a declarat Goldfarb, dar “Nu exista dovezi coerente”, cum ca apa suprima pofta de mancare. “Pentru ca apa se absoarbe foarte repede si tranziteaza atat de repede tractul gastro-intestinal, probabil ca nu da satietatea la care oamenii se asteapta si folosirea ei nici nu conduce la eliberarea de hormoni care suprima pofta de mancare, din cate stim”- a afirmat Goldfarb. A patra afirmatie eronata este aceea ca prin a bea o cantitate mare de apa se elimina toxinele din organism si se imbunatatesc functiile renale. Expertii de rinichi au fost rapizi in risipirea acestui mit. Nu exista dovezi clinice pentru a sustine asta. Unii chiar au sustinut ca aportul ridicat de apa poate determina o mai buna functionare a organelor interne, cu toate acestea nu exista studii care sa sustina acest tip de beneficiu. Goldfarb a precizat clar ca nu acesta este modul in care functioneaza rinichii. “Cand bei multa apa, ajungi doar sa ai un volum mai mare de urina, dar nu creste neaparat excretia diferitelor elemente constitutive ale urinei”. Sodiul si ureea ar putea fi eliminate astfel, dar nu este nici un studiu care sa sustina vreun beneficiu clinic al acestui lucru. Goldfarb spune ca nu exista absolut nici o baza rationala pentru “regula 8 × 8″ si este foarte neclar chiar si de unde a pornit aceasta recomandare. Nu numai ca nu exista dovezi care sa sustina beneficiul unui consum suplimentar de apa, dar chiar exista unele circumstante in care supra-consumul ei poate fi nesanatos. “In cazul alergatorilor pe distante lungi, de exemplu, mai mult rau face bautul suplimentar de apa in timpul curselor decat bautul de prea putina apa” explica Goldfarb. In continuare, acelasi Goldfarb si-a sustinut afirmatiile prin citarea cazului unei femei care a murit recent datorita umflarii creierului – fenomen aparut in urma unui consum continuu si rapid de apa de baut timp de cateva minute, ca parte a unui concurs desfasurat la radio. In ciuda lipsei de dovezi despre beneficitatea consumului ridicat de apa, Food Standards Agency si alte organizatii isi mentin recomandarea de a fi baute 6 – 8 pahare pe zi.
………….
Alte date rezultate in urma cercetarii Stiintifice Apa in corpul uman provine din 2 surse: . din lichidele si alimentele ingerate; . din oxidarea substantelor organice in procesul de dezasimilatie. In organism, apa alcatuieste partea fundamentala a mediilor interne (plasma sangvina, lichidul tisular si limfa); are rol de solvent al substantelor care se absorb prin sange si limfa, transporta substantele dizolvate in ea la celule, din care ia produsii de dezasimilatie pe care ii duce la organele de excretie, (rinichi si piele); inlesneste toate reactiile chimice si oxidarile din organism, avand rol de catalizator, si ia parte la mentinerea temperaturii constante a corpului gratie evaporarii prin piele. Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urina, aproximativ 1500 ml in 24 de ore), si inca 1000 ml prin piele (transpiratie), prin plamani odata cu aerul expirat si prin intestinul gros (fecale).
~Forme de apa intra si
extra celulara~
Compartimentarea apei: - apa libera; - apa partial legata; - apa legata, care – se evapora greu; - ingheata la o temperatura mai mica de O grade Celsius; - nu dizolva cristaloizi; - nu participa la osmoza
Care este studiul
mai apropiat de adevarul absolut biologic si ce solutie eficienta sa adoptam/adaptam ???
|
sâmbătă, 9 februarie 2013
Steag/opinie si ... STEAGURI
Băsescu, preşedintele tuturor maghiarilor
George Stanca
http://adevarul.ro/news/politica/basescu-presedintele-tuturor-maghiarilor-1_511614574b62ed5875f076b4/index.html
9 februarie 2013, 11:55
Ştiam că e lichea, deşi m-a păcălit de două ori să-l votez şi l-am votat ... Am crezut în minciunile sale vizionare, sociale, vrăjeala aia de doi bani; în lozinca aia cretină şi mincinoasă cu ”să trăiţi bine”. Când bine nu o duce decât gaşca lui de asfaltangii ai neamului. Eu, care-l ştiam oarecum, chiar am crezut că voi trăi mai bine cu el, ca preşedinte. Nu sunt singurul român dezamăgit de preşedintele meu.
Nu îi reproşez grobianismul acela din prima noapte
când a dus sticla de şampanie la gură ca ultimul drojdier, nici dacă-i săreau
mucii din nas or vomita pe podium, era alesul meu drag. Părea că e ”de-al
nostru, din popor.” Poate că este din popor, din topor, poate că este... dar
CU poporul nu mai e de mult. Mai grav, a devenit un soi de duşman
al propriului norod. Poate că nu a fost niciodată cu neamul, dar a ştiut
să disimuleze. Căci, îmi este greu să suport - intelectual, cadru
universitar, creator, jurnalist român, un român normal în ultima instanţă
- un comportament de-a dreptul deviant din partea preşedintelui meu.
Jignitor, insultător la adresa românilor.
Căci, iată, apare scandalul steagului maghiar, al
autonomiei secuieşti, provocarea ordinară şi urinară a unui ambasador care
poate fi orice: provocator, orbitor, malaxor, sau găinar, mercenar,
closetar, poponar, marinar, numai ambasador nu. Ambasadorul ăsta pârlit
joacă rolul danciului care, dacă treceai pe la el prin mahala îţi cerea o
ţigară, tu spuneai că nu ai, el te-njura , tu-i dădeai un şut în cur, el ţipa
şi atunci ieşea gaşca de gealaţi: ”de ce dai, mă, în copil ?” etc. Băsescule,
am fumat ţigara asta.
Toată media românească urlă. El tace. E
isterizată. El tace. Părem a fi în prag de război - ... te las cu bine,
mamă!..., treceţi batalioane Carpaţii,...la arme, la arme!... El tace. Mortu-n
păp’şoi, bre! Tace, tace tace!
De fapt, tot ”conflictul” îl văd a fi
diversiune subtilă în care se simte amprenta lucrăturii prezidenţiale; a
igliţei de intrigi cotrocenene; a ”jmekerului„ specializat în ţesături fine,
sulfilate. Băse - primul ţesător al Patrie..că filator se pare că a fost... Un
maestru al războiului, de şesut, al manigansării; un intrigant de geniu.
Tot românu’ manipulat, dezinformat e indignat, îngrijorat, anchietat. Iar
El tace.
Şi apoi, bruscamente, dumnealui preşedintele
tuturor românilor - ba al ungurilor... ! – ”se râde” cu
ungurul Orban pe la sardanapale europene. Ne sfidează, adică. Pe noi. Pe
ai lui. Râde de propriul popor. De cel care cândva l-a ales şi l-a
adulat. De cel care l-a votat cu două mâini.
Mă-ntreb, monşer, ca Nenea Iancu: să nu fie fo
manevră clocită la Miercurea Ciucului de sărbători? Să se mai deie udemerimii
un drept, o ciosvârtă, ceva cât de ”mic” cât o plăcuţă bilingvă !? Că ei aşa
sunt: ceata lui Piţigoi//dai într-unu ţipă... zece . Ca neguţătorii
levantini, care supralicitează de la prima întrebare; cer o sută de
dolari pe un obiect ce nu face nici doi.
Dle Preşedinte, Traiane draghe, dacă tot
te-ai familiarizat de revelioane şi de alte paranghelii cu bucătăria şi cu
felul maghiar de a trăi; dake plac la tine ceardaşul ozosep, paprikaua
şi colacii curtoşi; dake pupi la gură pe Orbanul lor, dacă tragi
palinka, (...palinka maià) cu udemeriştii ăia lunecoşi - mai
lunecoşi decât tine - cu care i-ai vândut şi pe ţărănişti, de ce nu te muţi,
omule, la Budapesta? Să vedem cât ţi-ar suporta şi ”ungurii tăi” minciunile...Că,
zău, noi ne-am săturat . Şi nu ne-am supăra. Eu te-aş da şi
gratis...
(pamflet)
.... si totusi:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)