luni, 28 martie 2011

UNIVERSALITATEA UNIVERSURILOR

Am pornit de la o „glumiţă” digitală şi anume, în MSofficeWord, dacă se tastează la început de rând:
=rand(200,99) şi Enter !?!
Se naşte un „univers” de Agera vulpe maronie sare peste câinele cel leneş = The quick brown fox jumps over the lazy dog.
Explicaţia am căutat-o pe internet şi este lesne de înţeles că am fost copleşit de informaţii despre tabelele de coduri American Standard Code for Information Interchange, subtile executabile care sunt CNP-urile celor mai banali viruşi, simple teste pentru office calendar organizer de alegere a fonturilor literelor alfabetului care se regăsesc în propoziţia multiplicată instantaneu.
În sfera cunoaşterii cu cât amplificam informarea despre năstruşnica vulpe se măreşte suprafaţa de contact cu necunoscutele lumii IT.
Ajungem astfel imediat la noţiunea/conceptul de „univers” sintetizat în următoarele faze:
1.     se porneşte de la o unitate elementară de bază/punct iniţial;
2.     are loc o evoluţie/multiplicare;
3.     se obţine o structură finală intermediară sau „univers first level/generation”;
4.     se reia istoria/procesul în care unitatea elementară este the univers first level/generation ş.a.m.d.
Clasificarea universurilor este imposibilă din cauza infinităţii criteriilor de ierarhizare, domeniilor, tipurilor şi modelelor structurale intermediare; universalitatea universurilor materiale şi spirituale este dată de TIMP şi SPAŢIU.

Triada MATERIE - ENERGIE – INFORMAŢIE cuprinde/include o mulţime de universuri de la universul atomic (boson Higgs/radiaţie Stephen Hawking la nucleu atomic la atom la moleculă la materie) la universul cosmic (planeta la sistem planetar la galaxie).
Căutarea adevărului continuă la European Organization for Nuclear Research/The Large Hadron Collider prin descifrarea strings-urilor energetice, teoretizarea găurilor de vierme şi ascultarea simfoniei quasarilor.
Jocurile cu ADN-ul şi clonarea se bazează pe altă triadă: genotip-fenotip-mediu; informaţia care este cuprinsă în ADN (genotip) nu poate guverna singură modul de manifestare a respectivei structuri vii, cu toate caracteristicile ei (fenotip) ci se află întotdeauna într-o relaţie de echilibru dinamic cu toate informaţiile caracteristice pe care elementele minerale le vehiculează din exterior (mediu), ca cerinţe sau ca stimuli.
Evoluţia este caracterizată de ereditate similară fenomenului holografic: „ciobul se multiplică într-un întreg identic şi invers, chipul întregului, la fărâmiţarea lui, se va regăsi în fiecare ciob”.
Principiul incertitudinii iniţiat de Werner Karl Heisenberg rezonează cu dualismul undă-corpuscul din trăirea noastră: de la naştere la moarte, viaţa este dată de însumarea CLIPELOR, deci a timpului cât străbatem acest spaţiu.
Fiecare dintre noi suntem un univers individual, trăirile noastre - alt univers colectiv, gândurile şi sentimentele – deja, prin dimensiuni, un univers cosmic; întrebările şi încă necunoscutele – formează o parte a VIITORUL.
Un acelaşi lucru este ceea ce vezi de la distanţa privirii/cercetării: EU sunt un nimic observat de foarte departe, un univers de la distanţă mai mică şi multe universuri – analizat din interior.
Dar TU ?!?