Loading...

sâmbătă, 22 martie 2014

SĂ LĂSĂM MINTEA SĂ SE PRĂBUŞEASCĂ !!! (???) !!!


Mult timp password-ul filozofiei existentei mele a fost Jurnalul Fericirii cu însuşirea soluţiilor salvatoare propuse de Steinhardt pentru supravieţuirea dintr-o stare/situaţie disperată a vieţii cum era sănătatea Andrei pentru noi:
1 + modelul Soljeniţân: „NU exista nimic mai rau decat MOARTEA … dacă aşa gândeşte, neşovăitor, insul e salvat. Nu I se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit. De vreme ce se consideră mort, nimic nu-l mai sperie” …
2 + soluţia lui Alexandru Zinoviev: „nu vreau NIMIC de la altii/societate … Pentru nimic în lume nu intră în sistem … Un asemenea om, aflat la marginea societăţii, e imun …  nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi ...” ...
3 + nebunia optimistă elaborată de Vladimir Bukovsky: „… ai CREDINŢĂ, totală şi necondiţionată CREDINŢĂ, astfel încât întreg universul şi spaţiul cotidian este umplut de divinitate şi tu eşti protejat şi ocrotit de Sfânta Treime şi Duhul Sfânt” ...

1 – pe atunci nu ne gândeam la moarte; ne ameninţa ceva rău, dar nu ne gândeam decât ce va face Andra după moartea noastră. Ţineam cu dinţii de viaţa Andrei; tot timpul Dacia era în stare de decolare iminentă cu două canistre de benzină în debara. Aveam un reductor de presiune pentru minibutelie de oxygen şi cu mască de aerosoli; erau pregătite seringi sterile (metalice pe atunci, sterilizate prin fierbere !) şi fiole cu valabilitate în timp de hidrocortizon hemisuccinat de sodium pentru intervenţii cardiace în extremis. Barul din bibliotecă era o separanda asortată cu medicamente fundamentale grupate pe afecţiunile majore ale Andrei …
… apoi a venit plecarea Andrei; primul postulat devine astfel mântuirea ei şi cu lipsa/anularea imensei frici a noastre vis-à-vis de viitorul ei - singură şi de limitarea suferinţei/durerii.
… deci moartea este o scăpare/salvare, dar … fara VIATA este lipsită de sens şi conţinut …

2 – inaplicabilă, concret şi privind realist lucrurile; până să apară Andra, dorinţa de împlinire/realizare şi ascensiune era/erau o trufie acceptabilă/target-uri fireşti şi normale ...
… după minunea naşterii, nu eram milionari să ne izolăm ca Robinson Crusoe şi să nu depindem de societate şi anturaj; nevoia de bani a devenit o mică obsesie şi am trudit ca nişte sclavi pentru a avea în permanenţă muniţie de tras şi lovit, pentru deschiderea uşilor din lumea medicală, administraţie, birocraţie şi atenuarea nesimţirii celor care nu ştiau ce este un necaz, neavând printre cei apropiaţi astfel de nenorociri … planuisem si facuseram deja demersuri sa lipim plicuri la domiciliu ca sa-i ramana o mica pensie … revolutia a rezolvat partial problema banilor, dar a ramas spaima cumplita a ce va face Andra fara de noi …

3 – DA – minuni se pot produce prin CREDINTA !!!
Noi am crezut in Andra; si ea a stiut si simtit ca noi suntem viata ei … cand a crescut, incet dar implacabil, L-a descoperit pe Iisus si a crezut neconditionat in El … si El a iubit-o, ocrotit-o si salvat-o … si cand a luat-o la El, tot din iubire a facut-o, sa nu sufere si sa nu simta durerea … din cele 40 de doze de morfina, nu a facut decat 3 … a iubit-o si ocrotit-o … si pe noi, ne-a tinut in viata ca sa putem sa o ducem langa Tata Buni … apoi/dupa (vineri, 19 iulie 2013, la 322), eu si Rodica, in fiecare CLIPA incercam sa nu fim egoisti, sa nu ne gandim la suferinta si calvarul nostru fara Ea, ci sa intelegem ca El, tot din iubire, a salvat-o, sa nu sufere si sa nu simta durerea …

… dar este cumplit de greu si infinit de dureros; ne este atat de DOR de Ea … ne este DOR de puiul nostruANDRA

… din intamplare am dat peste o mica parte a filozofiei budistului indian Osho (1931 - 1990; vezi Cartea secretelor") cateva dintre postulatele fundamentale ale constructiei ideologiei sale:
·                     Poezia există pentru că nu există nici un scop;
·                     De ce înfloreşte trandafirul ? Întreabă trandafirul; îţi va răspunde: ”Nu ştiu – dar este atât de frumos să înfloreşti, ce nevoie mai ai să ştii de ce: Prin ea însăşi, intrinsec, înflorirea este frumoasă”;
·                     Întreabă o pasăre: ”de ce cânţi”, iar ea va fi pur şi simplu năucită de ce întrebare lipsită de sens poţi să-i pui. Să cânţi este atât de frumos, este o mare binecuvântare – şi atunci la ce bun întrebarea aceasta ?; s.a.m.d.

Cu alte cuvinte MINTEA/GANDIREA caută SCOPUL, individul comun este interesat de realizare – nu poate pur şi simplu să se bucure. Trebuie ca în viitor să existe ceva de realizat, trebuie să existe un scop de atins şi atunci EU-ul se simte confortabil. Dacă nu e nimic de realizat – logica gandirii se prăbuşeşte.
NU este complicat/dificil/laborios si NU necesita resurse intelectuale peste medie; ganditi-va la mondialul „dorel” = NOI MUNCIM NU GANDIM !!!


 


 
Cam aceasta ar fi spilul/passwordul/pass-partout-ul: maturitatea, puterea, efortul de a lasa MINTEA SA SE PRABUSEASCA !!!

Adica chirurgia de a demola judecata fireasca, de a spala/sterge scopurile ascunse în minţile noastre şi obiceiurile de gândire şi de comportament, firescul prejudecatilor, rusinea si demnitatea; deci un OM VIU dar „MORT” - pe care nu-l mai atinge NIMENI si NIMIC ... un ales care nici sa se bucure, nici sa sufere si care sa nu mai caute FERICIREA.

Osho spunea ca un sigur efort merită făcut şi acela este „să-ţi laşi mintea să se prăbuşească”. Fără a abandona scopurile minţii, fără a fi conştient că ceea ce ţii în mintea ta îţi ascunde sufletul tău, frumuseţea, bucuria, iubirea şi puterea de a trăi, chiar eşti mort ...
Osho a pledat pentru VIATA, atacând zidurile de apărare pe care mintea le-a ridicat cu ajutorul religiilor, al obiceiurilor, al educaţiei, chiar daca uneori acest demers vulcanic/teribil/dement face ca „victoria” sa implice rauri/sacrificii/jertfe mai mari decat o "infrangere".... si atunci ce sa-ti doresti ???

Să-ţi laşi mintea să se prăbuşească şi să trăieşti cu inima, să trăieşti natural, ca floarea, ca pasărea, fără a purta în minte atâtea scopuri, atâtea lanţuri, atâtea motive de frustrare, fără să-ţi dai motive pentru ură, pentru suferinţă, pentru deziluzie şi pentru a te autobloca să trăieşti, iată un lucru în care cred şi eu. Şi cred pentru că în anii din urmă, deloc puţini, am înţeles într-o zi că în copilărie, în adolescenţă şi chiar în prima parte a tinereţii, aveam eu însămi mintea golită de orice negativitate; nu invidiam, nu gândeam rău despre nimeni, orice făcea cineva, nu judecam, nu criticam şi aveam o continuă stare de linişte şi frumuseţe interioară.

Dorinţa mea cea mai mare a fost aceea de a mă întoarce la starea naturală pe care o pierdusem „prin hăţişurile vieţii”, iar singura cale corectă de a face acest lucru era, nu să mai învăţ ceva, ci „să mă dezvăţ” de tot ce învăţasem.

Să-ţi laşi mintea să se prăbuşească înseamnă să ştii că orice idee accepţi mental ca având valoare de adevăr, devine adevăr, te înlănţuie şi provoacă pagube, dar cel mai grav este faptul că multe dintre credinţele noastre sunt mortale, sunt atât de înguste şi de absurde, atât de iraţionale şi de înfricoşătoare, încât ele compun un nor greu, otrăvitor, care ne împiedică să simţim bucuria vieţii. Să renunţi la toate motivele prin care îţi argumentezi stările interioare de rău e un fel în care îţi dai voie ţie să te întorci la natura ta, la starea ta de „floare”, care înfloreşte fără nici un scop.

Sa fim fericiti ca traim, ca suntem in viata; sa nu ne mai bucurăm dacă ni se împlinesc anumite dorinte minore/conjucturale/trecatoare - asta-i păcăleala, cu aceste condiţii minţile noastre se ţin legate de CAUZE şi de SCOPURI.

Viaţa, iubirea, bucuria, frumuseţea sufletului omenesc par a fi dincolo de argumente şi dincolo de un scop al minţii. Scopul existenţei pare a fi unul singur şi e deja împlinit; existenţa există, noi trebuie să fim conştienţi de bucuria de a exista. E o bucurie că suntem şi, până ce nu vom trăi în expresia acestei bucurii, probabil că ne aflăm încă sub asediul minţii şi încă avem nevoie să facem un efort, acela de a lăsa mintea să se prăbuşească !!!

Noi trăim cu inima, iar dacă mintea are vreun scop, atunci acela ar putea fi să înţeleagă că viaţa e frumoasă cu adevărat când nu mai ai nevoie să-i justifici frumuseţea ...

… dar este cumplit de greu si infinit de dureros; ne este atat de DOR de Ea … ne este DOR de puiul nostruANDRA