luni, 25 aprilie 2016

asteptarea …





ASTEPTAREA este un preludiu, o anticamera a oricarui lucru/eveniment/actiune din viata noastra; ea este bine definita la actiunile premeditate/planuite, dar se contureaza si exista si la intamplarile spontane si evenimentele neasteptate.
Prima asteptare este cea de 9 luni cand dam piept cu viata si devenim o entitate de sine statatoare; apoi urmeaza trecerile de la bebe la prescolar, scolar, licean si adolescent propriu-zis/titular.
Urmeza VIATA: o succesiune de asteptari si apoi trairile respective cu bucuriile si necazurile din trairile fiecaruia conform destinului/sortii …
Nu risc sa fac o analiza/sinteza/clasificare a raportului asteptare – eveniment; probabil exista o oarecare proportionalitate dar asta depinde evident numai de Dumnezeu si de personalitatea si simtirea respectivului, de intro-extra/vertirea sufletului/inimii/mintii acestuia …
Ce concluzii pot formula din cele traite pana acum ?
Repede pe scurt si pe inainte:
·                   Viata si cele traite sunt un sirag de margele: mai mari/mai mici, sferice sau fantezii-baroc, diferit colorate, mai bune/mai rele si in succesiune, dulci sau amare s.a.m.d.;
·                   Fiecare avem bucurii si necazuri; in mod obligatoriu fiecare, in valoare absoluta, avem si o “cruce” mai vizibila/evidenta sau absconsa. Este o greseala sa comparam “crucile” intre ele sau sa fim invidiosi unul pe altul; testul suprem consta in intrebarea: “ai face schimb cu cel pizmuit, cu toate relele si bunele ?” … evident ca NU; deci trebuie sa-ti comanzi si sa te consideri ca TU esti cel favorizat de Dumnezeu;
·                   Fortele motrice care determina “catararea” sociala sunt un mozaic de dragoste si ura, de instincte schopenhauer-iene, de dorinta de avansare/parvenire/buna-stare (partial justificate de calitatile/meritele respectivului); banii sunt, din pacate, in societate - un sperrhaken/passepartout al tuturor lucrurilor. Pentru bani s-au declansat razboaie si s-au infaptuit crime si apparent este motivatia tuturor relelor si, pentru unii, bunelor; nu aduc “fericirea” dar, sigur, iti maresc mijloacele de “lupta” si cresc nivelul de trai. Daca am fi cu totii niste “robinson crusoe” sau “arsenie boca-papacioc” nu ne-am mai “cocosi” sa facem, prin orice mijloc si cu orice risc, BANI …
·                   In toate si in tot sta/exista DUMNEZEU si TIMPUL; cei care cred infinit/neconditionat iL vad si-L simt pe Dumnezeu. Statistic cei in varsta sunt mai credinciosi si mai multi; necazurile si tragediile vietii sunt mai putin dureroase si suportabile alaturi de Dumnezeu. Timpul este cel care stabileste succesiunea asteptari/evenimente; extrapoland/absolutizand/globalizand – TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE !
… si cum TIMPUL le aranjeaza pe toate – vine o vreme in viata fiecaruia cand dupa 0 “asteptare” urmeaza tot o “asteptare”, adica NU mai urmeaza NIMIC; este momentul cand pentru respectivul – TIMPUL s-a oprit si se deschide, prin cruce si mormant, poarta spre lumea de dincolo …
Revenind la “asteptare” - sa vedem care este cea mai tampita/irationala/sinistra/ a dracului s.a.m.d. “asteptare” ?
Raspunsul l-a formulat remarcabil marele Mircea Albulescu la intrebarea retorica si prosteasca “ce mai faceti ?”: “astept sa mor !” …
Multi dintre noi am avut tangenta cu rude, cunostinte, necunoscuti etc. care “asteapta sa moara”, adica situatia/moralul respectivului sunt atat de rele si disperate ca “moartea” este o izbavire/un rau mai mic-putin rau … este groaznic si cumplit. In general, la persoanele in varsta si/sau suferinde-cu sanatatea subreda, se produce o “oprire” a timpului inaintea mortii propriu-zise; oarecum realist si lucid, respectivul face vorbire de ceea ce, in mod cert, urmeaza …
EU ? … sunt un biet vagabond betiv (deja am cam terminat umblarile prin viata, imbatat de visuri/planuri, ametit/anesteziat de bucurii si necazuri, disperat de cata iubire am inca, macinat si distrus de plecarea Andrei) care vede/simte cum in sticla vietii sunt numai cateva picaturi … si dorinta de a trai este inca atat de uriasa, as mai avea atatea de realizat/trait, atata dragoste de risipit/daruit, curiozitati de satisfacut, de facut tot ce inca nu am facut … si timpul curge implacabil: tic/tac, tic/tac, tic/tac … si apoi o ultima tic-aiala si o finala tac-ere !
… deci – ce fac EU ? … nu astept sa mor ci sa mai traiesc un pic, cat o vrea bunul Dumnezeu si cat trupul trecator/suferind inca mai este animat de inconstienta si optimismul sufletului care a ramas tanar si mintea totusi naiva si imatura … caci TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE …