Loading...

duminică, 3 iulie 2011

CRIZA

Unii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei. Pentru cei mai mulţi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat şi cu origini obscure.
În fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui.
Iată cele mai reuşite variante:



Unui consilier financiar de prestigiu, i s-a solicitat să explice (pe înţelesul tuturor) criza financiară, astfel încât oamenii de rând să-i înţeleagă cauzele şi mecanismul … Prestigiosul consilier a explicat această criză într-un mod foarte simplu:
Un om s-a dus într-un sat unde nu era cunoscut şi a oferit sătenilor câte 100 € pentru fiecare măgar vândut. O mare parte a populaţiei şi-a vândut urgent animalele tipului respectiv.
A doua zi, a venit din nou şi a oferit un preţ mai bun: 150 € pentru fiecare măgar, şi alt număr important de săteni şi-au vândut animalele.
A treia zi a oferit 300 € … şi aşa lumea a vândut toţi măgarii …
Văzând că nimeni nu mai are animale, a oferit 500 € pentru un măgar, dând a înţelege că săptămâna viitoare va reveni ca să achiziţioneze alţii … după care a plecat.
A patra zi, şi-a trimis asistentul cu măgari cumpăraţi chiar din sat pentru a-i oferi cu 400 € bucata. Având în vedere câştigul potenţial pentru săptămâna următoare, sătenii au cumpărat proprii lor măgari cu 400 € … cei care nu au avut bani, s-au împrumutat la cămătari. În final, sătenii au cumpărat toţi măgarii din regiune …
Cum era de aşteptat, acest asistent a dispărut … fără a mai fi văzut vreodată.
Rezultatul : satul s-a umplut de măgari şi datornici …
Să vedem ce s-a întâmplat mai departe: cei care au împrumutat bani, şi nu au reuşit să-şi revândă măgarii (la 500 €), nu au putut rambursa împrumutul. Cămătarii s-au plâns Primăriei spunând că, dacă nu vor fi plătiţi, se vor ruina, pentru că nu mai pot împrumuta pe nimeni şi atunci se va distruge tot satul. Ca să nu ajungă cămătarii la ruină, primarul (în loc să dea bani oamenilor de rând pentru a-şi plăti datoriile) le-a dat bani … tot cămătarilor. Aceştia, având deja o mare parte din bani adunaţi, nu i-au iertat pe oameni de datoriile în care tocmai se băgaseră… Cum primarul satului a delapidat bugetul primăriei, era şi el, de asemenea, în datorii. Atunci, a cerut bani cu împrumut la alte primării; dar acestea i-au spus că nu-l pot ajuta, deoarece, în situaţia în care se afla el acum, nu vor putea recupera niciodată banii …
Rezultatul: şmecherii de la început s-au umplut de bani … cămătarii s-au ales cu profiturile lor rezolvate şi o mulţime de oameni de la care continuă să perceapă ceea ce au împrumutat plus dobânda, chiar reluarea măgarilor devalorizaţi şi cu care oamenii de rând nu vor acoperi întreaga datorie … restul… oameni ruinaţi, distruşi şi fără nici un măgar… pe tot restul vieţii lor … primăria ruinată …
Ce s-a întâmplat în final ? Pentru a rezolva situaţia şi a salva populaţia, Primăria a redus salariile funcţionarilor săi …”



Intr-un sătuc de câmpie, a venit un investitor american, insotit de asistentul lui. A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro.
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut.
A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
- Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro !
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.
Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus:
- Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in State. Va promit insa ca la intoarceream sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata.
Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
- Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata,  iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi  frumusel. Ce spuneti ?
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata.
Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.
Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.



Scenariu compus din zece etape:
1. Ion are o crâşmă. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii.  Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de  plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAU-BOND si  BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare.  VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool ….



Un trib indian avea un sef foarte bun. Cum se apropie iarna, indienii merg la el si-l intreaba:
- “Sefu’, ce zici, sa adunam lemne ? O sa fie grea iarna ?”
Seful era insa unul modern, uitase talentele stramosilor. Se uita el la cer, dar degeaba. Acum ce sa zică ??
- “Mergeti dupa lemne !” zice el.
Dupa ce oamenii pleaca in padure fuge la Institutul Meteorologic si le cere prognoza.
- “Iarna grea !!!”.
Fuge acasa si cum se intorc oamenii ii trimite dupa si mai multe lemne. Nici n-au plecat bine ca-l suna de la Institutul Meteorologic:
- “Se pare ca o sa avem o iarna si mai grea decat credeam !!!”
- “Aoleu- zice seful – dar de unde stiti ?
 -“Pai aduna indienii lemne in nestire !!!”.

Cam asa stau lucrurie si cu criza aceasta. Mai toata lumea isi stinge lichiditatile facindu-si provizii pentru asteapta o iarna (recesiune) grea prezisa de cei care au emis aceasta prognoza privind cum lumea isi stringe lichiditatile. E un fel de profetie care se autoindeplineste: “self fulfiling prophecy”.
Lumea isi lichideaza pozitiile pe burse, ceea ce genereaza caderea acestora, pentru ca se asteapta ca pietele sa cada, iar aceste asteptari sunt bazate pe previziuni facuta de specialisti care observa cum lumea isi lichideaza pozitiile.
In ultima instanta, mecanismul merge si pentru prabusirea unei banci. O banca se poate prabusi pentru ca oamenii isi scot banii de la banca, lichidindu-si depozite, iar ei fac asta pentru ca au auzit niste zvonuri cum ca acea banca va da faliment. Iar zvonurile pot aparea de la o situatie in care la o sucursala au fost intr-o zi mai multe cereri de retrageri decit de obicei. Si cea mai buna banca poate fi prabusita astfel, pentru ca modelul de business al oricarei banci presupune ca nu toti deponentii vor sa isi retraga banii in acelasi timp. Si tot asa, sunt multe scenarii si combinatii care pot fi facute.


A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist.
Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.
Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos:
- “Ce faci aici ? Ce-i cu tine asa de vesel ? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara ?!?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza.
- “Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc !!!”
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele !!!
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate.
Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.
Preocupat de criza financiar a devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala.
Asa ca incetul cu incetul clientii care ii fusesera fideli, carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului, au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
- “Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp ? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara !?!

P.S.

OPTIMISM pentru ieşirea din criză şi CE ÎNSEAMNĂ UN INVESTITOR STRĂIN, care ne-ar putea „salva”   !!!
E august, un mic oraş pe malul mării ..., în plin sezon, plouă torenţial de câteva zile, oraşul arată de parcă ar fi părăsit. Toţi au datorii şi trăiesc din credite.
Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o cameră. Pune o bancnota de 100 $ pe masa recepţionerului şi se duce să vadă camerele.
Şeful hotelului ia repede bancnota şi se duce repede să plătească datoriile la măcelar. Acesta ia bancnota şi se duce repede să-şi plătească datoria la crescătorul de porci. Acesta la rândul lui se grăbeşte să-şi plătească datoriile la cel ce-i livrează furaje pentru porci. Cel cu furajele înşfacă bancnota şi aleargă la prostituata pe care nu o mai plătise demult. În timpurile astea de criză până şi ea oferea servicii pe datorie ! Prostituata ia bancnota în mână şi se grăbeşte spre hotel, unde fusese cu clienţii ultimele zile şi unde rămăsese datoare. În acest moment coboară rusul, după ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, îşi ia bancnota şi părăseşte oraşul.
Nimeni nu a câştigat ceva, însă întregul oraş trăieşte acum fără datorii şi priveşte optimist în viitor !