Loading...

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Ninge …


Ninge, ninge peste mormantul meu, cu fulgi grei de nea
Cimitirul parca ar fi o lume de pe alta stea

Pamantul se invarte, timpul infinit se scurge, trece, piere
Viata mea va fi povestea unei alte ere


Albul rece ploua spaland negrul prezentului moment
In ceata sperantei nu se intrevede nici un reviriment



Si ninge, ninge cu alb si negru in cartea mortuara de identitate
Plangand aceasta viata cu adolescenta, tineretea si violetele lor fumuri de ne-eternitate



Ninge viscolind; peste parul nostru omatul trairii se asterne lin
Pozele mortii cu rame din portelan si plumb au gustul, mirosul si rugina de pelin



Ninge, ninge peste chipul tau iubito, cu reci flori de ghiata
Undeva in lume, in fiecare CLIPA, se mai frange-o VIATA …

dar ... se naste si un SUFLET PUR ...