luni, 25 aprilie 2011

RECIPROCITATE

Reciprocitatea este bazată pe proporţionalitate; când nu se respectă bilanţul apar tensiuni/insatisfacţii/frustări.
Începutul este deja la grădiniţă, clasele primare, liceu; devii conştient/atent în timpul facultăţii şi circumspect pe parcursul vieţii pentru un evantai larg de persoane: rude, prieteni, cunoscuţi, colegi, colaboratori şi necunoscuţii pe care viaţa ţi-i scoate în cale.
Student fiind, la grecul de la subsolul gheretei de la Moxa eram tratat AZI cu un lapte bătut, dar aveam grijă ca MÂINE să întorc gestul; mulţi colegi însă aplicau soluţii de la matematicile speciale: permutări, combinaţii, infiniţi mici …
La articole, cărţi, brevete ş.a.m.d., de drag şi iubire, întotdeauna mi-am amintit de o serie de „apropiaţi ai momentului; timpul trecea şi la alte momente observ că alţii au memoria mai scurtă.
De Crăciun, Paşti, Anul Nou, Mărţişor am bucurat pe mulţi, la nivelul minţii şi inspiraţiei mele, cu gânduri bune, sincere urări şi felicitări amuzante; numai câţiva au întors gestul. De curiozitate, fă-ţi o socoteală similară şi vei vedea că şi TU eşti în aceeaşi situaţie „inechitabilă” care lasă gust amar şi păreri de rău.
Descopăr zilnic minunăţii web-iste, wikileaks-uri senzaţionale sau nostime animăluţe; mă grăbesc să împărtăşesc/împart bucuria cu cât mai mulţi. Foarte puţini răspund sau reciprocitatea aproape că nu există.
Am căutat să dăruiesc bucurii şi să împart plăceri nevinovate: duioase melodii, savuroase reţete, sugestive/reprezentative poze şi fantastice fotografii, misterioase texte; folderele respective tot eu singur mi le umplu cu fişiere, http/uri şi URL-uri.
Soluţia ? Se pare că este blog-ul ! Vorbeşti cu tine însuţi şi laşi o urmă în infinitul electronic; se zice că fiecare dintre noi ar trebui să planteze, în trăirea sa, un copăcel ca să nu rupă continuitatea vieţii pe acest Pământ.
Aceste rânduri să fie frunze ale acestui copac/blog al meu !


Cine ia o frunză va înverzi speranţa/dragostea şi restul se va pierde/usca în neant/spaţiu şi timp !
Deci reciprocitatea NU funcţionează; nu există proporţionalitate. Întotdeauna dai mai mult şi primeşti mai puţin; cu o excepţie: nu dai nimic rău şi primeşti nepăsare/indiferenţă sau/chiar ură şi răutate.
Ca şi cu datoria externă a ţărilor (inclusiv bogata Americă) sau dezechilibrul balanţele de plăţi import/export, apare întrebarea: „unde sunt banii şi de unde apar diferenţele dacă toată lumea pierde şi toţi sunt datornici ?”
Rămâne un singur capitol de la care nu am aşteptat respectarea principiului:

IUBIREA !

Explicaţia ?
Nimeni nu poate iubi mai intens/arzător ca mine; în consecinţă nimeni nu-mi poate întoarce iubirea …...
Cu o dublă excepţie: pe EL încă nu l-am iubit total şi ANDRA este iubirea absolută ……..

Parafrazând CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI – EU SUNT CEL MAI IUBITOR PĂMÂNTEAN !
Paralele ? Am avut un prieten PETRINI, sunt şi eu universitar, am şi eu un destin cu petale negre, am multă/enormă/totală IUBIRE …