joi, 21 aprilie 2011

TESTAMENT

In general „plecarea” este o nenorocire; vine întotdeauna prea devreme şi întrerupe brusc ghemul în care suntem înveliţi/legaţi de lumea aceasta.
Sunt şi situaţii de bolnavi incurabili, „legume” conectate la aparate de asigurare a vitalităţii diferitelor ţesuturi pentru care dispariţia este o uşurare/binefacere pentru toate părţile.
Pot apare şi „blocaje” ale trăirii sau incompatibilităţi între propriul soft interior şi multiHDD-ul/interfaţa cu cei înrudiţi sau societate; mintea respectivului, din/la acel moment, vede ca singură soluţie – moartea.
În toate cazurile rămâne un „bilanţ contabil de viaţă” frânt/fracturat; aceasta este cauza care generează efectul de TESTAMENT.
Ca orice alt sentiment (fericire/durere), TESTAMENT-ul este mai profund şi conştient la minţile introvertite; aşa se explică faptul că în loc să-şi plângă soarta crudă, respectivul se grăbeşte/este obsedat de gândul încheierii/terminării/înnodării tuturor capetelor de aţă de la ghemul care a fost tăiat/secţionat:


Gândindu-ne la astfel de întâmplări pe care le cunoaştem cu toţii, TESTAMENT-ul este conceput/editat pe mai multe direcţii:
§         Inventar succint al realizărilor de care evident nu te mai poţi bucura/beneficia şi indicaţii de transfer ale acestora asupra apropiaţilor pe baza unor motivaţii logice sau criterii aiuristice;
§         Opis baroc şi sofisticat cu ceea ce ar fi trebuit să fie făcut şi sfaturi perfecte/teoretice/abstracte urmaşilor de realizare a lor, fără să conştientizeze că viaţa este o mare plină şi de peştişori de aur şi dantelă de coral, dar şi de banalităţi/ambiguităţi/zone moarte şi aride;
§         Satisfacţia prostului de a pedepsi pe cei pe care nu i-a putut atinge/leza cât a fost în viaţă şi/sau umor sadic şi pervers de a epata;
§         Un act de frondă, contrazicere şi răzvrătire faţă de propriul EU şi crez; rondou naval de dezicere. Este un moment când poţi fi complet sincer cu tine şi faţă de ceilalţi, fără compromisuri şi gesturi echivoce, de la 100 la 100 iubire, la indiferenţă sau ură totală.
Este un fel de sanie pe care o faci în vara vieţii ca să poţi merge, Doamne fereşte şi iarna - când vine frigul morţii:
Cu toţii suntem pădurea şi fiecare – un copac; şi totuşi să nu ne gândim un pic şi la un TESTAMENT ?!?