Loading...

marți, 5 iulie 2011

NOUA ORDINE FINANCIARA MONDIALA

Cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Româno-Americane, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a ţinut săptămâna trecută o dizertaţie cu tema „Macroprudenţialitatea. Reglementarea, crizele financiare şi politica monetară“.
În fapt, şeful băncii centrale a dorit să aducă în faţa unui public alcătuit din studenţi, profesori, ziarişti, bancheri de top şi întreg staff-ul BNR un nou concept care va sta la baza sistemului financiar în perioada următoare.
Macroprudenţialitatea, sau, ca să parafrazăm o sintagmă folosită în perioada când actualul academician îşi începea activitatea profesională, noua ordine financiară mondială.
Rareori pierde dl. Isărescu prilejul de a aminti, în cadrul discursurilor publice pe care le ţi­ne, de gluma confratelui său Greenspan, care obişnuia să-şi alinte auditoriul cu zicerea „dacă aţi înţeles mai mult de 20 la sută din ce-am spus, înseamnă că m-am exprimat greşit“. De data asta, chiar dacă poanta fostului şef al FED a fost menţionată încă de la început, chiar dacă vorbitorul şi-a prevenit în repetate rânduri asistenţa că tema e plicticoasă, tehnică şi pe alocuri greu de înţeles chiar şi pentru el, discursul guvernatorului a fost limpede şi chiar captivant. Sau mai bine zis, captivantă a fost grija aproape actoricească a vorbitorului de a grada corespunzător suspansul şi de a dezvălui esenţa doar după ce publicul a fost plimbat pe mai multe piste false.
„Concurenţa în sistemul bancar este periculoasă pentru stabilitatea financiară“, a fost prima declaraţie-şoc a lui Mugur Isărescu, urmată şi de o concluzie pe măsură: „concu­renţa trebuie controlată“. Dăm la o parte concurenţa şi ţinem controlul. Deja jumătate din audienţă şi ziarul de a doua zi credeau că gata, se va înăspri regimul de creditare al băn­cilor comerciale.
Ei bine, nu. Sau mai bine zis, ar fi fost bine să fie doar asta. Aşa cum spuneam, mesajul principal a fost dezvăluit ceva mai târziu. De unde vine, aşadar, această macroprudenţialitate şi ce vrea ea de la noi ?
„Din cauza reducerii treptate a dependenţei sistemului bancar de deţinerea de active lichide şi a percepţiei că băncile pot împrumuta oricând de pe piaţa interbancară, acestea tind să privească riscul ratei dobânzii ca fiind critic şi să subestimeze riscul lichidităţii, ceea ce subliniază necesitatea unei perspective mai largi asupra pieţei“, scrie în prezentarea folosită de vorbitor şi postată ulterior pe site-ul Băncii Naţionale. Pare complicat, dar nu e. Problema e că s-au cam terminat banii din viitor. Sau, ca să citez un adept al teoriei conspiraţiei, oamenii ăia care scriu bani s-au prins că banii scrişi de ei scapă de sub control, spre China de exemplu, aşa că au oprit momentan tiparniţa. Iar problema nu e când va reporni rotativa de cash, ci faptul că s-a oprit când nimeni nu şi-ar fi imaginat că asta e posibil. Revenind la ce spune guvernatorul, lichiditatea este marea problemă, sau mai corect spus, caracterul ei limitat.
Ce e de făcut în aceste condiţii ?
Ne spune tot Mugur Isărescu: „În timp ce obiectivul final al politicilor microprudenţiale este acela de a asigura protecţia investitorilor şi deponenţilor fiecărei instituţii de credit luată separat, obiectivul final al politicilor macroprudenţiale este de a evita costurile macroeconomice rezultate din instabilitatea sistemului financiar în ansamblu“. Aşadar nu mai este suficient ca fiecare să fie prudent în ograda lui, e nevoie ca cineva să aibă acces la „the big picture“ şi să poată anticipa macroevoluţiile.
Acest Big Brother al sistemului financiar va trebui să aibă şi instrumentele adecvate !
Deocamdată, în supa primordială a acestui nou concept au început să se coaguleze instituţii internaţionale pe bandă rulantă: FSB, IAIS, BCBS, IOSCO plus altele asemenea, ale căror acronime va trebui să le visăm în scurt timp. Nu ştim exact ce soluţii vor găsi, cert este că în numele stabilităţii financiare vor fi acceptate lucruri care până de curând păreau de-a dreptul utopice. Un fel de „Patriotic Act“ la nivel financiar.
Guvernatorul BNR spune că macroprudenţialitatea este alternativa la controlul de capital, dar dacă nu vom controla capitalul, atunci ce vom controla ? Pentru că un lucru este cert: va urma fie o globalizare a reglementării în domeniul financiar, ori o reglementare a globalizării … Sau şi mai simplu, pe înţelesul tuturor, MacroKontrol !

MINCIUNA


Aparent ai fi tentat să crezi/consideri că opusul minciunii este adevărul; corect avem perechile minciună-sinceritate şi adevăr-fals.
Dar care ADEVĂR ?!?
În grabă, din nou, am crede că adevărul este oglinda fidelă a realităţii.
Dacă ne gândim că musculiţa are ochiul din cca. 10000 de nano-poliedre holografice, cei doi ochi formează pe cortexul gânganiei o REALITATE greu de imaginat şi definit … şi totuşi ce aiurea şi fără griji zboară ea, cu aşa un creier mic şi complicat …
Verbal sau în scris, alături de minciună apare conceptul de COMUNICARE; ca deformaţie profesională, am tendinţa şi tentaţia să formulez definiţii şi să elaborez clasificări:
§         Minciună politică de actualitate: SĂ TRĂIŢI BINE !; în realitate ne dorim o moarte uşoară şi fără chinuri;
§         Minciună sinceră în dragoste: TE IUBESC !; ştim bine că TIMPUL omoară/schimbă/estompează TOTUL:

Prin „real” înţelegem opusul iluzoriului.
Real este ceva ce există atât în relaţia cu individul, care consideră acel aspect real, dar există şi independent de acel individ. Cu alte cuvinte ce este real pentru mine ar trebui să fie la fel de real şi pentru tine.
Adevărul meu ar trebui să fie şi adevărul tău …
În realitate fiecare are adevărul său şi, fără excepţie, minţim cu toţii; INTUIŢIA ne face să fim OPORTUNIŞTI şi lesne, fără remuşcări, schimbăm un adevăr inadecvat cu o minciună asortată la culoarea conjuncturală a realităţii/interesului interlocutorului:

Drama intervine nu când minţi tu însuţi/însăţi, ci când realizezi că eşti minţit; durerea este cu atât mai mare când lovitura vine de la rude, prieteni, apropiaţi, cunoscuţi …
Cum se minte ?!?
Mult-puţin, frumos-urât, grav-inocent, din absolută necesitate-amuzament-viciu (un fel de cleptomanie spirituală !)
Cum poţi minţi simplu şi cinstit ? Sau cum am fost eu astfel tratat ?
Prin omisiuni de evenimente, prin lipsă de informaţie, prin absenţă de buletine de ştiri şi noutăţi (acum aşa zisele Break News-HotNews).
Eram mai mulţi prieteni la Politehnică (eram - pentru că acum au mai plecat din ei după merele de aur, pe celălalt tărâm); aflu că Florentin a făcut rost de un TiRi-Plic. Înnebunit de ştire, eveniment, stare de lucruri, realizare – întreb pe Pavel (mai bun prieten cu Florentin, dar mai bun prieten şi cu mine !), dacă este adevărat:
-         Da !
-         Bine dar de ce nu mi-ai spus şi mie ?!?
-         Foarte simplu; este o problemă strict a lui. Dacă vrea, ţi-o spunea el !
Într-un fel avea dreptate şi nu prea; eu când numai plănuiam să fac rost de un RiTi-Clik, spuneam la toţi prietenii, ştia tot Bucureştiul ş.a.m.d.; mă gândeam (greşit !!!) la o reciprocitate …
Altă dată am văzut pe cer un avion; nu era  al unei low-cost airlines-flights??? … Întrebare … Răspuns:
-         Bine dar de ce nu mi-ai spus şi mie ?!?
-         Foarte simplu; este o problemă strict a lui. Dacă vrea, ţi-o spunea el !






Asta cu OMISIUNEA este o tehnologie şi metodă foarte rafinată-elevată-aparent nevinovată şi groaznic de eficientă; am simţit tratamentul chiar pe pielea mea …
Nu sufăr; demult durerile de trup şi corp sunt atât de mari, intense şi cu sfârşit numai la ŞFÂRŞIT încât cele de suflet, inimă şi cap nu le mai simpt/discern/înţeleg … Mai am atâta de puţin - că IERT şi UIT; nu mai TIMP decât de infinită DRAGOSTE şi multă, enormă şi totală IUBIRE …