sâmbătă, 21 iulie 2012

RASPUNS descurajant de “optimizare”

Am primit de la Mihaela - una dintre iubitele mele de la gradinita (Ea nu stia nimic de sentimentele mele imprastiate/daruite tuturor colegelor/fetitelor copilariei; balerina si visa … nici Ea si mai putin Eu, nu banuiam ca peste 60 de ani, vom vibra rezonant la tristul dans al “lebedei negre” = TIMP, suprem extaz si desavarsita curva !):


[Nu cu aspectul fizic am eu probleme.....Incerc sa fiu in continuare o femeie ingrijita, care tine sa arate bine...dar...nu uit ce virsta am...incerc sa imbatrinesc "decent"si -pe cit se poate- frumos!!!In sufletul meu, insa nu este bine....Ma doare ca fiica mea- pentru care , de fapt, am facut TOTUL in ultimii 26 de ani,nu-mi da macar cite un telefon...sa vada daca mai traiesc, daca ma doare ceva, cum ma descurc....sa simt ca "cuiva"iieste dor de mine, ca vrea sa-mi auda glasul....N-ai sa vezi asa ceva...si....ma doare!Si apoi...acum, ca sunt pensionara..."prieteni"multi , care pina nu demult ma bombardau zilnic cu zeci de telefoane- care mai de care , sa-i ajut- cu analize, cu internari, cu relatii in lumea medicala!!!!...acum nu ma mai suna deloc ,nici sa ma intrebe "ce mai fac"....Si ...asta ma doare!!!Asta inseamna sa "iesi "din sistem.....azi "sunt un nimeni".....Aaaaaaa!!!-daca ii invit la mine, daca fac "chef". daca dau de baut si de mincat, daca la restaurant...platesc EU toata consumatia......asa, da!!!!dintrodata "ma iubeste"toata lumea!!!!!E jalnic!!!!!Dar, cum, din pensie(desi este buna-"decenta"ptr. mine..)nu mai pot "sponsoriza"pe toti din jurul meu......s-a facut un mare "gol"in jurul meu.....Si , ma doare! Ptr. ca eu toata viata "am dat"si nu am primit nimic...acum m-as bucura doar sa stiu ca isi mai aduc aminte de mine...dar, astept , se pare, degeaba!!!Am muncit si invatat toata viata ca o bezmetica...si acum, cind AM TIMP PTR. MINE!!!!!-stau singura in casa si astept-degeaba- sa sune telefonul!!!cel mai greu imi este , insa , ca Monica -nu ma suna!!!Noroc ca , am un var si doua verisoare, care...ma rog1- daca sunt "a lor"-mai vin pe la mine, mai iesim la o bere in centru...ma mai suna seara sa vorbim citeva minute....Dar....per total...sunt in faza prosta...ptr. ca acum, realizez, ca nu am insemnat nimic ptr nimeni ,dintre cei , carora ani de-rindul, le-am facut numai bine,am fost mereu alaturi cu tot ce am putut...Asa sunt oamenii??????Si eu, abia acum imi dau seama????sau , s-au inrait toti ,din cauza vietii????Asta e!!!Ma voi adapta! Chestia este ca eu nu am fost si nu sunt omul care "sa inchida"cuiva telefonul , sau sa nu sara sa ajute pe oricine ii cere ....Si acum...vorba ta ...iti doresc "numai bine"!!!!!]

Ma grabesc, furandu-I Andrei din putinele clipe, sa-I raspund ne/amantei mele de amintiri din liceu si tristeti sibiene:

Acum esti BINE, este si ai parte chiar de foarte, chiar prea mult BINE !
Timpul trece, vremurile se schimba si implacabil viata noastra se scurge ca si nisipul intr-o clepsidra mica, mica, mica; regretul cel mare ca nu stii ce se va intampla cu cei dragi, dupa ... si totul a fost atat de minunat si scurt ... degeaba acum avem mintea sa savuram aceasta minune a trairii si a regasirii unul pe celalalt, caci nu mai este prea mult TIMP; ca la plecarea in vacanta: la dus si vinerea era mare bucurie, la intoarcere si duminica seara - tristete cat cuprinde !

Barbati inca intorc capul, pofticiosi de viciu, dupa tine, iar prietenele si fostele colege iti invidiaza “blondul” care nu este atat de trecator cum se zicea/stia sau ar fi vrut ele.
Traiesti decent cu pensia = jumatea varstei tale; nu ai dus-o rau nici cand operai/anesteziai … Acum trebuie sa fi chiar fericita; esti in plina glorie a pensionarii: sanatoasa, frumoasa, chiar cu timpi de plictiseala si ganduri de pareri de rau …
Un an/doi si situatia, incet sau abrupt/brusc, se va schimba; vor apare ameteli si unele dureri “reumatice”/de “tinerete”. Treptat nu vei mai putea/iti va fi greu si incomod sa iesi din casa; la inceput, cu drag, o vecinica juna iti va cumpara cate o paine. Cu timpul, vecinica cu familia si necazurile ei, te va evita pe principiul egoist “mortii cu cimitirele si vii cu viciile” !
Va suna si telefonul; si Monica si Liviu vor fi dornici de noutati … cat mai au de asteptat ? Cand va apare norocul nemuncit 6/din/49 ?
Antonia te va regreta si nu prea; are si ea problemele varstei ei si acestea tot cu banuti/mostenire se pot rezolva ...
Tu vei lupta incontinuare/pe mai departe … vei angaja femeia de serviciu de pe scara de bloc; o paine de 2 lei te va costa 5 si o asteptare de 3 zile … discret, si alte rude si cunoscuti/persoane se vor interesa "dezinteresati" de soarta apartamentului mult prea cochet si aparent plin de “bunatati”, nicheluri si tablouri  …
Prieteni   ?!? Trebuia sa sti ca cel mai bun si fidel este “portofelul” si acum in era digitala = cardul !
Aici apare paradoxul sigurantei/senilitatii/economisirii de dragul economisirii; ai 65 de ani. Sa zicem optimisti ca Cel De Sus iti mai da 20; la banca ai 40.000 de euro si pensia de 3.000 roni. Ai pe an de “papat” suplimentar 40.000:20=2.000 euro, adica 2.000:12 luni=150 euro/luna=700 roni. Ar fi mai mult decat sufficient de decent; dar NU ! Treptat incepi gesturi marunte de meschinarie si restrictii; am avut o matusica (nu Tamara !) care nu dadea drumul la centrala termica si manca duminica pe la rude. Cand a murit, numai la bursa s-au gasit actiuni de 1 miliard de lei (vechi !), vila in centrul Clujului cu gradina de 1500 mp s.a.m.d …..
Deci, asa dar, prin urmare - poti linistitita sa-ti cumperi la saptamana cate un “sfert” de prieteni si sa-I savurezi fie la tine acasa, fie la una din terasele de pe Corso !
Iti permiti inca ca vara sa platesti integral vacante in Anglia, Germania, Grecia si aiurea, unui “grup” vessel, unde tu esti sponsorul care are grije de bagaje si de cei mici …; singura iti este frica sa mergi cu inimioara ta care se zbate ca o vrabiuta prinsa in ghearele pisicii, iar o “asistenta” de orice fel – costa, caci nimic nu este gratis pe lumea asta decat timpul pe care l-am avut si irosit inconstienti …..
Iti poti “cumpara” inca, la rezonabile preturi, si fata si nepoata si alte Andree a lui Radu; cu vremea din cauza TIMPULUI, puterea ta de cumparare se va eroda, ai vrea – dar, NU se va mai putea si tu vei ramane cu banii (la care tii acum atat de mult !), cu singuratatea, pustiul si FIN/END-ul care este proiectat mare si implacabil la geamul/orizontul tau …
Acest prim an de pensie, a fost cel mai fericit si benefic; hainutele si jupele inca ti se potrivesc, pensia este enorma, Fiat-ul inca merge fara reparatii; iti poti permite orice si “capul” inca este relativ plin de idei !
Timpul trece, vremurile se schimba si implacabil viata noastra se scurge ca si nisipul intr-o clepsidra mica, mica, mica; regretul cel mare ca nu stii ce se va intampla cu cei dragi, dupa ... si totul a fost atat de minunat si scurt ... degeaba acum avem mintea sa savuram aceasta minune a trairii si a regasirii unul pe celalalt, caci nu mai este prea mult TIMP; ca la plecarea in vacanta: la dus si vinerea era mare bucurie, la intoarcere si duminica seara - tristete cat cuprinde !
Incet si sigur singuratatea te va aduce la paroxism, plictiseala va fi ceva viral care nu va trece la niciun antibiotic, lehamitea chiar fata de tine te va invalui discret si persistent, durerile de tot felul vor fi principalul fel de mancare zilnic/cotidian – ziua si noaptea, mult asteptata ta pensie acum enorma, va fi acoperita de criza si inflatie; si cum un necaz nu vine niciodata singur, vor apare si alte bucurii: Fiat-ul va necesita ITP-uri si cauciucuri, frigiderul ti se va strica de gol ce este, o teava la baie se va sparge in peretele cu faianta si restul … NU ti le mai enumar, ca sa gusti tu singurica “bucuriile” ce te vor coplesi ….
Implantul dentar te va forta sa savurezi numai iaurt-uri si lipsa de “concedii” te va arunca in pragul disperarii … nu sunt exagerari: te gandeste ca eu din 1998 (14 ani !!!) nu am mai iesit din Bucuresti, ca Andra din 2000 nu a mai coborat cele 4 etaje si de doi ani nu se mai ridica din pat … iar maicuta mea a stat leguma 3 ani de zile, cu 5/6 accidente cerebrale …
Si totusi … pamantul ar trebui sa fie rotund, sa se miste si tu, cat mai poti sa-ti pregatesi/impodobesti o “casuta” la Dumbrava alaturi de mamica ta; nu spera in Monia si Liviu, caci solutia lor este un crematoriu rapid si ieftin, caci stii zicala cu “vii cu muzica si suc de struguri si mortii cu flori de plastic si uitare … si, si aici e criza !!!”
Evident ca doctoral ATI din tine va gasi resursele si puterea sa ma contrazica si sa-mi raspunzi punctual prin fapte si comportament care sa infirme si sa anuleze acest [RASPUNS descurajant de “optimizare”]; considera mesajul ca defibrilatoare de resuscitare a sperantei si optimismului !

Murim, dar … macar sa murim frumos, dupa asa o traire urat de scurta … lacramioare si lacrimi …