luni, 30 mai 2011

IUBIREA PIERDUTA DIN ADOLESCENTA TRECUTA


Sa ne amintim cu drag

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.

Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta ...

Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.

Telefonul ! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche:
"Alo, Centrala !", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Aici Centrala !". "Mi-am ranit degetul ..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.

"Mamica ta nu este acasa ?"- urma intrebarea;

"Nu este nimeni acasa in afara de mine ..." - am bolborosit;

"Iti curge sange ?" - m-a intrebat vocea calda si duioasa ...

"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acum ma doare tare rau ..."

"Poti sa deschizi congelatorul de la frigider ?" - m-a intrebat ea … I-am spus ca pot ...

"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea calda si duioasa ....

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Constanta si marea ... M-a ajutat si la matematica ...

Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune ...

A venit apoi o zi in care BuBu, papagalul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista.. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii ?"



Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Danutule, tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta ! … Cand esti singur si trist, te gandeste cu totala DRAGOSTE si IUBIRE la BuBu si va veni sa-ti cante, in capul tau, numai pentru tine si sufletul tau zbuciumat …"

Alta data la telefon, "Alo, Centrala !" "Aici Centrala" - mi-a raspuns vocea cunoscuta, calda si duioasa ...

"Cum se traieste si simte cuvantul FERICIRE ?" - am intrebat-o

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din Ardeal.
Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii … Imi lipsea foarte mult prietena mea ... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni.
... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Ardeal, de data asta pentru a-mi continua studiile postdoctorale. Am aterizat in escala la Sibiu. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu Andra, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: "Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Aici Centrala"

Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se traieste si simte cuvantul FERICIRE ?"

O pauza lunga. Apoi, vocea aceea calda si duioasa mi-a raspuns: "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum !"

Am ras … "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea !"

Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi ..."

I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa o vizitez pe Andra

"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Anila ca sa te alini …!"

M-am intors la Sibiu peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii".

Am intrebat de Anila, ca sa ma alin ...

"Santeti un prieten ?" - m-a intrebat.

"Da, un foarte vechi prieten ... Danut ..."

"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Anila a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma ..."

Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Danut ?"; "Da." i-am raspuns.

"Ei bine, Anila a lasat un mesaj pentru d-ta ... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc;

Mesajul ei era: "Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."

I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Anila: „Cand esti singur si trist, te gandeste cu totala DRAGOSTE si IUBIRE la BuBu si va veni sa-ti cante, in capul tau, numai pentru tine si sufletul tau zbuciumat …"

Sa ne amintim cu drag de cei pe care nu-i putem vedea atat de des pe cat ne-am dori !
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva ...
A cui viata si coarda din suflet ai atins-o astazi ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu