Ultima FILA DE JURNAL

ANDRA este grav bolnavă !

Ultima FILA DE JURNAL, ultimul MESAJ, ultimul E-MAIL; cât sfârşit ascunde ULTIMUL şi ce mult viitor cuprinde PRIMUL.

Din 23 august 1974 am încercat să mă comport normal, fiind într-o stare anormală – paralelă cu voi şi restul lumii.

Acum CLOSED – FAILED – CANCEL; închid şi mă suspend … las Windows-ul, internetul şi w.w.w./web-ul, adică o TRĂIRE cu bune şi cu rele şi chiar cu FERICIRE ...

Spaimele infinite ale zilelor şi nopţilor de veghe şi aşteptare, frica de moarte mi-au ars cuarţul piezo-temporar al plăcii de bază; cu microprocesorul lăsat în voia sorţii, cu bazele de date izolate (amintiri, gânduri, frânturi de melodii), fără relaţionări între hardware-urile corpului, în lipsa unor repere morale şi/sau religioase şi etaloane absolute ale vieţii - nici nu mai am certitudinea dacă mai sunt BUN sau NE/BUN !!!
Pentru siguranţă - mă suspend şi mă întrerup; mă scot din priza cotidianului absurd şi nemilos şi în locul tensiunii viitorului incert şi imprevizibil, voi căuta ca să pornesc propriul ACCELERATOR al dedublării TIMPULUI şi al TRĂIRILOR ...

În locul nuvelei "SUFEREAU ÎMPREUNĂ" - voi căuta să recâştig şi regăsesc alternative de împăcare cu MINE, SOARTA şi DESTINUL; acum simt şi trăiesc zicala: "Să nu-ţi dea DUMNEZEU - câte poţi duce". Câte odată apare tentaţia să scapi şi să nu le mai poţi trăi şi îndura ...

Fantastica lume virtuală este “bătută” de viaţa crudă şi reală … Cărţile, filmele, melodiile rămân cu frânturi de ADEVĂR şi ETERNITATE ...

Sunt obosit, nu mă mai pot preface: să apar întreg la exterior, să salvez aparenţele, să râd – când în interior sunt devastat, gol, pustiu şi chiar nu mai este NIMIC – ZERO – NUL …

Acum CLOSED – FAILED – CANCEL; închid şi mă suspend … las Windows-ul, internetul şi w.w.w./web-ul.

Fără voia mea trec pe Disk Operating System = DOS; la mine singurul program este şi va fi SUPRAVIEŢUIREA. Datorez asta lui Rodica – jumătatea destinului meu, Harlei – care ne-a ALINAT durerea şi ne-a arătat că viaţa poate fi şi minunată şi cu sens, celor trei îngeraşi nevinovaţi …

Întotdeauna m-am temut de BIOS şi nu am stăpânit fermitatea, eficienţa şi simplitatea DOS-ului; m-am îmbătat cu informaţia/energia, imaginile şi sunetele minunate şi  fără de sfârşit ale XP-ului, am cochetat cu desfrâul navigării cu tastatura şi joaca cu codiţa şoricelului ...

Acum totul nu este decât o deznădăjduită luptă pentru SUPRAVIEŢUIRE; nu pentru mine care nu o să mai am NIMIC.

Datorez asta lui Rodica – jumătatea destinului meu, Harlei – care ne-a ALINAT durerea şi ne-a arătat că viaţa poate fi şi minunată şi cu sens, celor trei îngeraşi nevinovaţi …